Atunci când prezentul este frumos ne suprindem adesea că nu reușim să îl savurăm pe deplin, deoarece mintea rătăcește fie în amintirile trecutului, fie aleargă grăbită spre viitor.
De ce ne este greu să trăim în prezentul frumos? Explicații științifice
Nu am înțeles niciodată de ce în viața de adult când prezentul este frumos ne este greu să-l trăim cu adevărat, de multe ori.
Mintea noastră are tendința de a se refugia fie în trecut, fie în viitor, ceea ce ne împiedică să fim pe deplin prezenți. Psihologia cognitivă și neuroștiința oferă câteva explicații esențiale care ne pot răspune la întrebarea “De ce se întâmplă acest lucru?”.
Prima explicație: Creierul uman este programat pentru supraviețuire, nu pentru fericire
Din punct de vedere evolutiv, creierul nostru nu este conceput pentru a trăi clipa când prezentul este frumos, ci pentru a anticipa pericole și a învăța din experiențele trecute. Această capacitate ne-a ajutat să supraviețuim, dar vine cu un cost: tendința de a supraanaliza trecutul și de a ne îngrijora pentru viitor.
• Amigdala, partea creierului responsabilă cu procesarea fricii, reacționează puternic la amenințări percepute, făcându-ne să rămânem blocați în gânduri anxioase despre ce ar putea merge prost.
• Cortexul prefrontal, responsabil cu planificarea și luarea deciziilor, ne împinge să anticipăm viitorul, ceea ce poate duce la ruminare și îngrijorare excesivă.
A doua explicație: efectul „default mode network” – creierul în modul „pilot automat”
Când nu suntem concentrați pe o activitate specifică, creierul activează așa-numita rețea de mod implicit („default mode network” – DMN). Aceasta este responsabilă pentru gândurile rătăcitoare, introspecție și rememorare.
• Studiile prin imagistică cerebrală au arătat că atunci când nu suntem implicați în momentul prezent, creierul tinde să navigheze între amintiri și proiecții despre viitor.
• Persoanele cu o activitate intensă a DMN sunt mai predispuse la anxietate și depresie, deoarece petrec mai mult timp analizând trecutul sau temându-se de viitor.
A treia explicație: Efectul „negativity bias” – De ce ne concentrăm mai mult pe probleme?
Creierul uman are un bias negativ – o tendință înnăscută de a acorda mai multă atenție evenimentelor negative decât celor pozitive.
• Această predispoziție a fost utilă în vremurile străvechi, când supraviețuirea depindea de capacitatea de a detecta și evita pericolele.
• În lumea modernă, acest mecanism ne face să ruminăm asupra greșelilor din trecut și să ne îngrijorăm pentru ce ar putea merge prost în viitor, împiedicându-ne să ne bucurăm de prezent.
Deși nu dispunem de statistici precise privind procentul exact al evenimentelor negative în viața unei persoane cu educație medie din Europa, este bine documentat faptul că evenimentele negative au un impact mai puternic asupra psihicului uman decât cele pozitive. Această tendință, cunoscută sub numele de “negativity bias”, face ca experiențele negative să fie mai pregnante și mai influente în comparație cu cele pozitive.
Aici va dau un exemplu personal: de-a lungul vieții mele l-am sunat pe soțul meu de foooarte multe ori, de 17363728638282 de ori cred că. Din toate aceste apeluri nenumărate doar două au anunțat vești nu tocmai bune. Ei bine și în ziua de astăzi când îl sun primul gând al lui este “aoleu ce s-o fi întâmplat”… câteodată chiar prefer să îi scriu special ca să îl scutesc de acest gând neadevărat, distructiv, nefolositor.
În relațiile interpersonale, s-a observat că evenimentele negative au un impact mai mare asupra relației decât cele pozitive, contribuind la creșterea interacțiunilor conflictuale.
Deși evenimentele negative pot reprezenta un procent mai mic din totalul experiențelor noastre, ele au o influență disproporționată asupra stării noastre emoționale și a percepției generale asupra vieții, datorită modului în care creierul uman procesează și prioritizează aceste experiențe.
Explicația 4: memoria reconstructivă – Cum ne rescriem propriul trecut
Un aspect fascinant al psihologiei este faptul că memoria nu funcționează ca o cameră video care înregistrează evenimentele exact așa cum s-au petrecut. În schimb, memoria este reconstructivă, ceea ce înseamnă că de fiecare dată când ne amintim un eveniment, creierul nostru îl rescrie într-o formă nouă.
• Studiile efectuate de Elizabeth Loftus, expertă în psihologia memoriei, au arătat că amintirile noastre pot fi influențate de informațiile primite ulterior și chiar pot fi complet fabricate.
• Creierul nostru tinde să umple golurile informaționale cu detalii inventate, făcând ca un eveniment trecut să pară mai real sau mai dramatic decât a fost în realitate.
• Acest fenomen explică de ce, uneori, ne agățăm de o versiune distorsionată a trecutului, care poate fi mai dureroasă sau mai favorabilă decât realitatea.
Acest proces ne afectează și emoțional, pentru că dacă ne bazăm pe o amintire alterată negativ, putem rămâne blocați într-un trecut care, de fapt, nu a fost chiar atât de rău. Pe de altă parte, putem idealiza anumite momente, ceea ce creează așteptări nerealiste pentru prezent și viitor.
Explicația 5: legătura dintre stres, cortizol și fuga de prezent
Stresul cronic este un alt factor major care ne împiedică să trăim în prezent.
• Când suntem stresați, corpul eliberează cortizol, un hormon care activează mecanismele de supraviețuire.
• Acest lucru determină creierul să caute soluții pentru viitor sau să analizeze greșeli trecute pentru a evita probleme similare.
• Practic, stresul ne împinge să trăim fie în trecut, fie în viitor, blocându-ne capacitatea de a savura momentul prezent. Chiar dacă prezentul este frumos, nu ne putem bucura de el cu adevărat.
Cum putem învăța să trăim în prezentul frumos?
Deși tendința de a evada din prezent este înrădăcinată în biologia noastră, există tehnici care ne pot ajuta să ne reconectăm cu realitatea momentului:
• Meditația mindfulness – Antrenarea atenției pentru a observa gândurile fără a le judeca reduce activitatea DMN și scade nivelul de stres.
• Exercițiile de respirație – Controlul respirației calmează sistemul nervos și ne ajută să revenim în momentul prezent.
• Jurnalul recunoștinței – Notarea lucrurilor pozitive ne ajută să combatem „negativity bias” și să apreciem ceea ce avem.
• Mișcarea fizică – Exercițiile sportive stimulează producția de endorfine și ne ajută să ieșim din capcana gândurilor ruminative.
• Auto-reflecția conștientă – Întrebându-ne dacă amintirile noastre sunt cu adevărat obiective, putem învăța să privim trecutul cu mai multă claritate și detașare.
Cin Cin cu frumusețea fiecărui moment
Mintea umană este construită să oscileze între trecut și viitor, iar acest lucru are rădăcini adânci în evoluția noastră. În plus, memoria noastră este maleabilă și uneori ne joacă feste, făcându-ne să ne agățăm de versiuni distorsionate ale trecutului. Deși acest mecanism ne-a ajutat să supraviețuim, în prezent poate deveni un obstacol în calea fericirii noastre.
Prin conștientizare și practici adecvate, putem învăța să ne ancorăm mai mult în realitatea prezentului și să ne bucurăm de frumusețea fiecărui moment.
Pentru mine, conștientizarea acestui mecanism a fost un pas esențial. Cu greu, am învățat că nu trebuie să las experiențele negative să-mi umbrească toate celelalte momente frumoase. Sincer, uneori nu e ușor. Dar am descoperit că un psiholog bun sau un coach de dezvoltare personală poate face minuni în a mă ajuta să-mi schimb perspectiva.
Am apelat la mici artificii de genul: rostirea mantrei «prezentul este frumos» ori de câte ori mă copleșeau gândurile negative mi-a fost de ajutor. În plus: sportul, o plimbare, o minivacanță sau o ieșire cu prietenii buni mă ajută să ies din capcana gândurilor și să mă reconectez cu prezentul. Un hobby nou poate deveni pentru mine un refugiu. Astfel în fiecare zi să învăț să mă bucur mai mult de ceea ce este aici și acum.
Ca să pot fi un sprijin real pentru ceilalți și pentru societate, trebuie mai întâi să am grijă de mine. Nu poți turna dintr-un pahar gol. Dacă eu nu sunt bine, nu am cum să ofer sprijin autentic celor din jur. Înțelegându-mi propriile nevoi, gestionându-mi emoțiile și cultivând echilibrul interior, devin nu doar o versiune mai bună a mea, ci și o prezență mai pozitivă pentru cei din jur.
Adevărata schimbare începe din interior, iar când sunt în armonie cu mine, pot contribui cu adevărat la lumea din jur .
Fiecăruia dintre noi îi stă în putere să transforme un prezent ambiguu într-unul plin de frumusețe — prin alegeri conștiente, prin recunoștință pentru micile daruri ale vieții, prin prezență autentică în clipa de acum și prin curajul de a-și schimba perspectiva.
Lasă un răspuns