Cin Cin-ul de duminică e altfel. El e pentru cei care iubesc leneveala. Pentru cei care iubesc activitatea. Pentru cei care călătoresc. Pentru cei care nu călătoresc. Pentru cei care zac în fotolii. Pentru cei care aleargă. Pentru cei care râd zgomotos. Pentru cei care plâng pe stradă. Pentru cei care n-au timp. Pentru cei care au prea mult timp liber. Pentru cei care mănâncă pe grabă. Pentru cei care nu pot să mănânce pe grabă. Pentru cei care iubesc cumpărăturile. Pentru cei care economisesc. Pentru toti cei care au pierdut trenuri/metrouri/avioane dar au mers mai departe. Pentru toti cei care văd stelele. Pentru toți cei care au liste (de cumpărături, de to do, de obiective turistice, de .. de.. de …de…).
Și cel mai important: pentru VOI care alergați dar când vă odihniți știți să vă trageți sufletul😊.
Astăzi ne tragem sufletul, încărcându-ne bateriile, în MALTA🇲🇹
Cred că cei care folosesc expresii/cuvinte din alte limbi nu au găsit echivalentul a ceea ce vor să exprime în limba lor. Cumva nu încape în niciun cuvânt sau expresie din limba lor ceea ce ei vor să transmită.
💡 M-am luminat cu această concluzie când i-am auzit pe greci cum spun la “nu”.
Nu
Grecii spun “OHI”, nu-ul lor e ohi. Eu când am auzit prima dată OHI a fost pe principiul “LUMEEEE, LUMEEEEE hai să o auzi și pe asta”. Pai când zic grecii “ohi” e din suflet, din străfundul sufletului, ei chiar cred în ce spun, chiar te fac și pe tine să crezi. E un “NU” d-ăla în care nu mai încape și “de ce”. E nu și atât. Ohi și gata. Punct! Poate de asta sunt așa relaxati că expresivitatea limbajului lor nu mai lasă loc de alte interpretări.
Allora
Seara, vara, sâmbătă, când toți sunt ori pe la mare ori pe la terase, prieteni, rude, verișori de-al nush câtelea. Eu eram în părculeț cu un copchil din dotare. Îmi căutam modele de diverse pe Pinterest pentru că parcul era semigol și avea leagăne. Semigol însemnând noi și încă 2 familii. Erau prieteni care părea că nu se văzuseră de ceva timp. Se chestionau: “cum e aia “, “cum e ailaltă “ etc. Bărbatul din cuplul care răspundea curiozităților celuilalt cuplu vorbea mai tare și își începea fiecare propoziție cu “Allora” (atât de rău încât a trebuit să intru pe net să aflu ce-i cu alora ăsta și cu câți de l se scrie). Că omu avea un tic verbal e partea a doua, esența este că: pentru el “deci”-ul “atunci”-ul din limba lui, limba română, nu au fost suficiente, nu au putut să exprime multitudinea de gânduri, trăiri, impresii câte i-au rezonat lui în cap când a reprodus “allora” … atât de tare i-a facut “allora” boooaaaiiannng în cap, l-a mulțumit/convins/ satisfăcut încât eu îl țin minte și în ziua de azi. Nu știu cum arăta, cum îl cheamă, nici macar ce copchil avea … țin minte doar dialogul:
– Și acolo cum vă deplasați?
– Allora prin aer că acolo e altfel, nu e ca la noi!
Nu-mi pasă
Cât de superficial sună “nu-mi pasă” în limba română și cât de cu greutate și importanță suna “I don’t give a fu**” în engleză. “Nu-mi pasă” parcă e al unei fetițe care se joacă în momentul în care vine la ea fratele mai mare și îi spune “a zis mami să treci în casa”. Atunci răspunsul “nu-mi pasă” îi aparține clar.
Păăăăi când vine adultul ăla corporatist cu cravată, la costum și ia hotărârea să-și fixeze în 4 burghiuri demisia pe capota șefului puțin mai tânăr și fără experiență care i-a luat locul, voi credeti că are în cap “nu mi pasă”…. NUUUUU… urlă mental “I DON’T GIVE A F**K” clar, sigur, ca un Cadillac vorba melodiei. Îi exprimă exact cantitatea de frustrare eliberatorie de care are nevoie să plece acasă la el, liniștit, să-și urmeze visul din facultate, dându-și jos corporația de pe capul și umerii lui.
Dau cin-cin ul de astăzi pentru toți cei atenți care cercetează, vor să afle , sunt curioși de ce înseamnă versurile pe care le aud când ascultă un cântec.
Cin Cin-ul de astăzi vă este dedicat VOUĂ celor care vă urmați calea și vă place “Feel” a lui Robbie Williams. 😎
Citeam undeva despre “MÂINE” ca și concept în mintea adulților. Cumva mâine este considerat un tărâm de vis, un fel de țară a tuturor posibilităților, salvator de suflete, ăla care scapă turma, speranța pentru orice ar fi și reparator de electrocasnice. “Vedem mâine”, “ e și mâine o zi”, “mâine o să fie mai bine”, “mâine termin”, “te sun mâine” “dacă nu azi sigur mâine”. Câteodată nu înțeleg de ce nu “vedem azi” dar sună mai liniștitor, cumva, clar pansament de suflet “vedem mâine”.
Toate îndoielile și frământările de azi absolut sigur mâine vor dispărea, nu vor mai avea valoare, mâine vine cu toate răspunsurile și reparațiile, bineînțeles.
Dacă azi ai avut o zi nașpa rău, liniștit să stai, că vine “MÂINE”: acel super erou fantastic ce va salva tot…
Ai mâncat prea mult? Prea puțin? Ai uitat ceva? Nu ți-ai făcut exercițiile? Pașii? Nu ai visat frumos? S-a stricat ceva? Las că vine mâine! Mâine o să fie totul cum trebe!
Prietenia, piatră rară
Eu sunt genul care mulțumesc, prețuiesc și recunosc un ajutor venit când am nevoie. În general pun mare preț pe o vorbă bună, un zâmbet, un sfat.
Încerc să ajut și eu, în felul meu, cât de des pot.
Mereu le mulțumesc și le sunt recunoscătoare celor care m-au sprijinit când le-am cerut ajutorul.
Mai demult, o doamnă destul de studiată pe partea aceasta de spiritualitate mi-a spus că poate că eu sunt aia care m-am ajutat în diverse situații aducându-mi în viață oamenii sau circumstanțele potrivite pentru ceea ce aveam nevoie la momentul respectiv, pentru evoluția mea . Nu știu nici acum dacă îi dau dreptate dar m-a cam pus pe gânduri.
E clar că în unele momente am și eu meritul meu: de exemplu am schimbat locul unde stăteam de curând și mă tot miram “ia uite bă în casa asta totul mi-e la îndemână”, “casa asta face totul mai ușor” până ieri când m-a trăznit “stai băi nene puțin că eu, noi ni le-am pus pe toate la îndemână, bazându-ne pe experiențele anterioare în ale aranjatului prin casă”. 👩🏻🎨👨🏻🎨⚜️
Revenind la conceptul atât popular printre adulți “MÂINE”: poate că nu “mâine” rezolva lucrurile mereu ci câteodată tot tu, un TU cu mintea clară, mai odihnit, mai mâncat, mai cu speranță, mai cu entuziasm, mai cu viață sau cu o altă dispoziție – “vibe” cum zic aștia acum 😊🧘🏻♀️🧘🏼♂️
Dau Cin Cin-ul de astăzi cu voi cei cărora v-a spus bunica “nu lăsa pe mâine ce poți face azi”!
Cin Cin-ul de astăzi vă este dedicat VOUĂ celor care vă asumați într-un final modești, firavi, întrebători, meritele proprii.
Știți expresia aceea: “Se dau rotunzi și-s plini de colțuri”? E mega tare și exprimă multe. Exprimă atât de multe încât decât să o explic mai bine tac.
Aveam un profesor de română în liceu era mega tare omul, foarte deștept, făcuse și școală de aia grea: ne-a spus că îl avusese la un moment dat profesor chiar pe George Calinescu. MARELE George Călinescu. Ne-a povestit că acesta avea atât de multe să le spună încât intra în sala de curs și tăcea. Tăcea pur și simplu, toată ora. Voi vă dați seama la ce nivel de geniu sclipitor poți să ajungi încât să ai atât de multe informații să transmiți dar să realizezi că n-ai mai multe guri și mai bine taci? Sau câte să ai în cap încât să nu vrei a le deranja verbalizându-le și mai bine taci? Sau să anticipezi câte întrebări vor urma la ceea ce vrei să spui încât mai bine taci? Lista poate continua la nesfârșit…
Acum ceva ani, de Craciun, băiețelul meu a primit un joc pentru consolă, acesta avea în el un cartonaș pe care scria “ unleash your true potential”. Vă dați voi seama că mi-a dat toate baremele peste cap? Error 404. Shut down. Restart. Păi eu care știam de la una care apare pe la tv că i-a zis taică-su “mergi târâș să nu cazi de sus” acum cică e ok să-mi eliberez adevăratul potențial? Păi de ce nu spui așa ca acum îmi las deoparte toate programele limitative și îmi eliberez adevăratul potențial. Merci cartonașule pentru că m-ai încurajat! Poate că e interesant a trăi așa😎
Am observat de-a lungul timpului că, la un anumit nivel, singura instanță supremă în fața căreia trebuie să răspund și singura pe care trebuie să o impresionez sunt eu. Pentru că – tot la nivelul acela – doar eu sunt cel mai aspru judecător al meu. Ați observat că: nimeni nu te judecă atât de strict precum te judeci tu? Bineînțeles că e valabilă și reciproca: nimeni nu te LAUDĂ așa cum te lauzi tu! Nimeni nu e atât de mândru de reușitele tale, sincer fiind, precum ești tu și poate, la un moment dat, părinții tăi…
Dau Cin Cin-ul de astăzi cu toți cei care își cunosc limitele spre a le depăși dar și adevărata valoare😎!
Cin Cin-ul de astăzi vă este dedicat VOUĂ celor care vă trebuie doar o sclipire de moment ca să vă eliberați adevăratul potențial!🪩✨
Viața de adult: probabil că o să îi dedic multe pagini, e un subiect complex, câteodată frumos, alteori delicat și greu de descifrat, fără instrucțiuni de folosire. Nu aș putea spune că mi-e drag … dar este interesant de studiat pentru că are fooooooooarte multă greutate în mintea mea și încerc să îl tratez cu importanța cuvenită.
Eu, de exemplu, când eram mai mică și îi vedeam așa pe ai mei că iau decizii mă gândeam “uite băi astea sunt hotărâri de oameni mari, așa o să fac și eu când o să fiu mare”. Adult fiind, vă spun foooarte sincer că am aceeași minte creață pe care o aveam atunci când mă uitam la ai mei cum iau decizii adulțești, responsabile, asumate. Iau și eu decizii – să nu vă închipuiți că nu, dar le iau nevoită fiind de situație. Majoritatea deciziilor mele sunt bazate pe intuiția de moment, nicidecum studiate. Ba chiar aș putea spune că sunt câteodată speriată și iau deciziile că trebuie, nu că aș crede în ele. Mă gândesc înainte ce ar face în locul meu: tata, mama, Mahatma Gandhi, un rege, o regină, cinevao mai important , serioso-responsabilo care cântărește toate posibilitățile înainte de a decide orice.
Tot copil
Un amic foarte bun, mai mare ca mine, cu o funcție pe la o instituție de asta serioasă, mi-a spus când i-am povestit chestia de mai sus ca în sinea noastră tot copii suntem doar că avem mult mai multă experiență. Experiența face diferența 🥸. Chiar i-am dat dreptate: bazându-ne pe niște situații trăite/experiențe anterioare venite împreună cu maturitatea , putem să luăm anumite decizii ca și adulți. Mai ținem cont de câte ceva învățat pe la școală, ceva citit, ceva auzit, ceva văzut la alții și aia e!
Apropo de asta: eu când eram mică am crezut că la baie chiuveta și cada așa sunt ele curate, by default. Nu mi-am imaginat până când m-am mutat singură și, din păcate am aflat😅, că acestea trebe spălate ca să fie curate. Nu am știut nici că există detergenți speciali pentru inox . Credeam că ele sunt mereu strălucitoare. Am aflat cică la maturitate despre detergenții speciali, cârpe de lustruit, cârpe magice și alte acareturi.
Sunt unii care-s adulți de mici, în vezi după privire: se uită din start cu importanță la tine, puțin încruntați, eventual cu mâna în barbie. Ei știu mereu ce răspunsuri să-ți dea chiar și când îi întrebi cum îi cheamă: “Mă cheamă Xulescu Maria Rebecca și am 11 ani sunt la școala Ionescu Popescu Mircescu Vasile”. Știe precis câte nume are școala și-n somn, studiază: pian, balet, arte, teatru, face karate, înot de 3 ori pe săptămână și a citit 10 cărți modulul acesta (că acuma nu mai e cu trimestre cum era când eram eu la școală, e cu module).
Și mai sunt ăștia ca mine care când îi întrebi cum îi cheama raspund simplu, cu prenumele: Adina – în cazul meu. Ăștia ca mine care se întreabă de ce le spun copiii pe stradă “Sărumâna” în loc de “Bună”/“Hai noroc”/“Hei”. De ce oare când eu tot Adina sunt, Adina și atât.
Aș putea să încep aici o întreagă discuție despre faptul că devenim cu adevarat liberi în momentul în care nu mai dorim să impresionam pe nimeni cu nimic … dar o pastrez pentru un articol viitor😎
Suntem diferiți, asta e clar și bine: fiecare om are calitățile, abilitățile, bunătatea, frumusețea lui aparte. Cred eu că important este să fim mulțumiți cu ceea ce suntem, să ne consideram mereu cea mai buna variantă a noastră la momentul respectiv dar să știm cum să ne îmbunătățim această variantă atunci când ne dorim.
Dau Cin Cin-ul de astăzi cu Rebecca de mai sus care mi-e dragă pentru că e tot ceea ce nu am putut eu să fiu vreodată. Contrariile se atrag, da😊!
Cin Cin-ul de astăzi vă este dedicat VOUĂ celor care aflați mai târziu de responsabilități dar vi le asumati, totuși, voioși! Și celor care n-au observat că furnica din imaginea de mai sus bea din detergentul de vase 🧐😂
Aveam altă temă pentru articolul de azi dar o reprogramez pentru că am schimbat programul artistic când am auzit că mi se răspunde la o intrebare cu expresia “e logic”🤓
Auzi tu “e logic”… pai eu când îi aud pe ăștia că e logic îmi vine să o iau pe câmpii și să le spun: păi ce logică crezi tu că mai am eu care cică ar trebui să bag rufe albe la spălat în timp ce copilul plânge, telefonul sună și pisica miorlăie? Serios acuma tu crezi că eu mai am logica unui om normal, liniștit, calm, mâncat, dormit, relaxat, plimbat SAU acționez mecanic astfel încât să termin mai repede să ma pot ocupa de copilul ala drag și zâmbăreț care în loc să zâmbească și să gângureasca stă și să mârâie eventual în bratele pisicii de mai sus cat bag eu rufele albe la spălat???
Sincer îmi cer scuze profesoarei mele de logică(chiar nici nu mai stiu precis în ce clasa am făcut logica da nu asta comtează acum) care mi-a povestit într-o altă clasa la o altă materie că un creieraș de hiumăn este antrenat ca atunci când caută pe jos un inel pierdut, să nu vadă o furnică ce trece prin raza lui de căutare, ci sa se focuseze STRICT pe găsirea inelului.
Tot timpul am fost atentă la detalii și mă enervează tare când mă grăbesc pentru că nu mai pot fi atenta la ele dar cred că în unele cazuri ar trebui să fac ca furnica de mai sus: băi ai o treabă acuma? Care-i aia? Să duc firimituri în mușuroi. Ok furnicouțo ia firmitura mergi cu ea în mușuroi nu te mai opri la vorbă cu greierul care cântă, cu o veveriță care n-are clește să spargă alunele, cu iarba care n-are apa că ei au treba lor si trebuie să și-o rezolve singuri.
Dedicam un Cin Cin în primul articol celor care aud muzica. Ei sigur vor înțelege că eu ieri în fundal – în timp ce mi se desfășura fără oprire mental tot ce știu eu despre logică – auzeam melodia “cine m a facut om mareee, nu m -a intrebat, si… “ continuati voi.
Cin Cin-ul de astăzi va fi cu furnica, creatură minunată care știe STRICT ce are de făcut și o face fără abateri! 🥂😘
Cin Cin-ul de astăzi vă este dedicat VOUĂ celor care asociați fiecare situație din viața voastră cu o melodie! 🎧 🎼🎶
Munca-n casă: concept știut de toti, necuantificabil în bani, mâncător de timp, ajutător pentru condiția fizică . Are mai multe niveluri:
Nivelul relaxat: ăla când ajungi și tu de la serviciu unde ai muncit ceva, în liniște, poate chiar ai socializat un pic și ajungi acasa unde vezi asa puținel praf, iei o cârpuliță stergi, dai și drumul la o muzicuță, bagi ceva rufe negre la spălat, dai un telefon mai râzi un pic și gata cu casa și rufele;
Nivelul mediu: ești deja acasă, e sâmbătă și ar merge o curățenie mai atentă: un aspirator, un spălat pe jos fără geamuri că alea s grele și oricum o să ploua, ce rost are. Merge mașina de spălat toată ziua aproape că na s-au cam adunat din timpul săptămânii;
Nivelul am de călcat: toate alea ce s au strans de la 1 și 2 plus ceva haine din dulap că s-a schimbat sezonul. Nivelul poate fi fun chiar eliberator și revelator dacă ai o muzică ce-ți place pe fundal, mai bagi un dans, un solo 😊;
Nivelul hai că vine Paștele: curățenie, organizare, frecat, lustruit, polișat, că na e generala doar;
Nivelul MAMA (voiam să îl numesc HARDCORE dar termenul nu este suficient, e prea soft pentru ceea ce va urma) deja cunoști bine nivelurile 1-4 și ajungi aici unde: se ia pentru început un copil frumos și iubit tare de protagonistă care doarme/râde/plânge/mănâncă/vorbește/aleargă/se joacă (câteodată toate în același timp) și care în permanență are nevoie de ceva, chiar dacă nu are inițial, se găsește pe parcurs … adaugăm în ecuație o acasă în ordine sau dezordine, asezonăm cu un morman de rufe de spălat, un morman de rufe de călcat, mai multe mormane cu orice de organizat și se dau degeaba 24 de ore să le rezolvi pentru că oricum în aceste ore trebe să și dormi, să te speli, să mănânci, să iesi cu copilul afară, să vorbești calm la telefon, eventual să mai cumperi și ceva de mâncare, sa zâmbești, să te controlezi sa nu faci combustie internă sau sa traznesti pe curierul care sună nevinovat că care un pachet pe care tu l-ai comandat, să vorbești cu tine să te convingi că și maine e o zi. M-am referit aici DOAR la partea de curățenie și spălat, să vedeți cum e dacă bag și mâncarea 😂. Gătitul mai exact. Pentru aceasta e nevoie nu numai de mâini ci și de picioare, pentru ca te folosești de mâini ca să gătești pe aragaz daaaaar cu un picior te susții și cu celălalt legeni un pătuț, aduni niște hârtii, iei pisica de pe masă… Se ține cont: nu se acceptă mâncarea comandată că na are E-uri, monoglutamat, ulei de palmier, e preparată nu știu cum.
E de fapt un SUBNIVEL al punctului 5 se numește “ce ai făcut toată ziua”. S-a făcut seară, ești praf oricum, câteodată nemâncată, nedormită, căușită de cap și după ce de abia te-ai convins că și mâine e o zi pentru că acum chiar trebe să te așezi puțin să te joci cu ăla micu că a plâns toată ziua după tine cu toate că erai la 1 metru de el! Fixxx acum vine unu care te întreabă “Păi de ce ești așa praf, ce ai făcut toată ziua?” Aici raspunsul cel mai bun e “NIMIC” – pe probate – că oricum nu mai ai energie să articulezi cuvintele sau să definesti concepte, oricum nici măcar nu-ți poți aduce aminte ce ai facut exact din multitudinea tuturor nenumăratelor pe care le-ai facut…
De 8 martie acum câțiva ani am văzut un videoclip care m-a marcat putin: era un domn care ținea un interviu prin video call cu diverși tineri. A inceput prin a le expune cerințele jobului: să fie disponibili 24 din 24 zilnic, 7 zile pe săptămână, câte zile ține anul. Să-și pună pe hold pasiunile, prietenii, filmele, sala, manichiura, pedichiura, masa, socializarea, în mare: să se pună pe locul 2/3/7/50 mereu și – cel mai important – să aibe calități și abilități fine de:
doctor în: medicină, matematică, română, citire, caligrafie, fizică, chimie, logică
agendă date de naștere
organizator evenimente
suflător în orice
coach personal
clovn.
Cu mențiunea că se mai pot adăuga pe parcurs calutăți necesare în funcție de situație.
Dar MAI ALES candidatul/candidata trebuie să fie mereu calm/ă și cu zâmbetul pe buze.
La final le-a spus: știți jobul acesta este NEPLATIT😇 Ce mirati erau cu totii!!! Mirati e puțin spus… Câți dintre ei credeți că au acceptat un astfel de job, mai ales câți s-au întrebat de ce ar face asta? Câți dintre ei voiau să închidă încă de la jumătatea interviului? Sau câți dintre ei s-au prins cine are deja un astfel de job?
Au aflat la final că era vorba despre: MAMA.
Cin Cin-ul de astăzi va fi cu toți cei care iși pupă acum mamele, oriunde ar fi acestea🤍
Cin Cin-ul de astăzi vă este dedicat VOUĂ celor care vă ganditi zilnic ca munca-n casa ar trebui remunerată corspunzator 😂
Încep o serie de Cin Cin-uri (urări de bine, sănătate și succes) cu diverse concluzii personale sau situații, gânduri, proverbe ce au aparut, apar sau vor aparea în viața mea. Unele mă vor defini, altele vor fi un rod al inspirației de moment.
În general vor fi spontane, în timp ce mă aventurez cu stilul caracteristic flower power în tot ceea ce înseamnă viață reală, vacanță sau visare. Unele mă vor distra. Altele mă vor vindeca. Unele mă vor bucura. Altele mă vor învăța. Cu multe voi face pace 😊
Multe dintre ele vor fi adevărate, altele vor fi închipuite, ca sclipiri și aventuri în lumea vastă a imaginației dincolo de limite. Pentru că apreciez totodată ceea ce înseamnă palpabilul dar și subtilul întelegând importanța de a lasă energia să curgă liberă.
Voi fi serioasă când situația o va impune dar în general voi aborda cu hazul și curajul de rigoare diverse experiențe.
Cin Cin-ul de astăzi va fi cu importanța de a experimenta, de a ne distra și de a vedea prin ochelari roz viața🦩🎀🥳
Cin Cin-ul de astăzi vă este dedicat VOUĂ celor care auziți muzica și vă place liniștea.
