Pentru că sunt născută înainte de ‘89 am făcut școala pe vremea când singura activitate extra era corul. Doar atât puteai face la școala mea după program. Selecția pentru acest magnific și dedicat elitelor COR se făcea de către profesoara de musique la începutul primei ore de muzică a fiecărui an școlar.
Spun că era dedicat elitelor deoarece criteriul de selecție era unul singur și anume: talentul. Mai exact: ne lua pe toți în ordine alfabetică, când iți venea rândul te ridicai în picioare și începeai să cânți o melodie general valabilă, de exemplu: “Deșteaptă-te române”. Era o chestie rudimentară chiar penibilă pentru că se ținea la fiecare început de an scolar în condițiile în care copiii din clasă nu se schimbau între timp. Dacă unu cânta frumos într-a 3 a era clar că ăla va cânta frumos toată viață. Altul, ca mine, de exemplu, care se ridica și răgea 😂era absolut clar că n-are cum să-l pălească talentul pe parcursul unui an școlar. Am folosit termenul “răgea” în primul rând pentru că e foarte funny și în al doilea pentru că îmi cunosc talentele, abilitățile foarte clar dar și mai clar: limitele. Nu fac parte dintre cei talentați la cântat. Îmi dadeam seama în fiecare an din ochii dezamăgiți și gura plină de amar a profesoarei care-mi spunea să stau jos că e suficient cu toate că eu de abia îmi începeam recitalul. Mereu m-am intrebat cum e conjugarea verbului “a rage”: “eu rag, tu ragi, ea rage, noi ragem.. ei/ele rag”… 😂😂😂
Problema mea e de fapt: acea profesoară nici măcar nu aprecia că știu versurile, că stau frumos, dreaptă, la marginea băncii, ea aprecia DOOOOOOAAAAR talentul. Bine ăsta era job-ul ei: să găsească unu potrivit pentru cor, nu să-mi laude mie abilitățile extra sau postura corporală. Oricum, eu nu m-am supărat ci chiar am folosit această experiență când băiatul meu a venit dezamăgit acasă cu nota 8 la desen. Vă dati seama că IMEDIAT, INSTANT, ÎN FRACȚIUNE DE SECUNDĂ, NICI N-AM RESPIRAT ci l-am întrebat “Ți-a punctat talentul sau munca?”. 🤩
Acum e modern și ești încurajat să-ți aperi copchilul de eventuale traume ulterioare. Sunt chiar aplicații speciale cu cataloage online în care tu vezi nota și PAC dai un mesaj profesoarei să o întrebi pe ce criteriu a pus acea notă: pe talentul micului prețios speculant? Sau pe munca asiduă a lui, pe capacitatea sa de a face totuși ceva peste puterile lui, peste plăcerea sau voința lui? Nu știu dacă am exagerat, nici nu mai știu ce mi-a răspuns doamna de desen, nici nu-mi bat capul acum! Ceea ce contează, de fapt, este că: SLAVA DOMNULUI acum sistemul e altfel! Acum se încearcă găsirea abilităților copilului și încurajarea, cultivarea acestora astfel încât să se scoată în evidență talentele sale. Vedeți voi, câteodată nu este de ajuns dragostea de acasă, ne dorim, cât de mici, și validare din afară.
Cin Cin-ul de azi e pentru mine care voiam să scriu altceva în articolul de astăzi da m-a luat viața pe sus 🌊
Cin Cin-ul de astăzi vă este dedicat VOUĂ celor care vedeți binele și extrageți foloasele din fiecare experiența!
Lasă un răspuns