Bunica mea era din Ardeal. Ori că era de acolo, ori că era bunică, ori că citise foarte mult (orice, încontinuu) dar era foarte înțeleaptă.
Țin minte multe proverbe, învățături și snoave spuse de ea. Unele le am în minte direct iar altele le accesez la un factor declanșator.
Fac o mică paranteză să vă spun despre “efectul madlenă” de care am auzit acum câțiva ani de la o prietena foarte bună. Efectul „madlenă” este un concept din psihologie care face referire la capacitatea mirosurilor, gusturilor sau altor stimuli senzoriali de a declanșa amintiri intense și emoționale, uneori uitate. Termenul provine din opera lui Marcel Proust, „În căutarea timpului pierdut”, unde personajul principal retrăiește un moment din copilărie după ce gustă o madlenă înmuiată în ceai.
Efectul madlenă este strâns legat de memoria involuntară și de conexiunea puternică dintre simțuri și amintiri. Amintirile legate de evenimente personale și emoționale sunt stocate în creier. Un stimul senzorial (precum mirosul sau gustul) poate reactiva aceste amintiri. Mirosurile, în special, sunt procesate în regiuni ale creierului apropiate de hipocamp (implicat în memorie) și amigdala (implicată în emoții). De aceea, mirosurile pot declanșa amintiri intense și detaliate. Creierul creează legături între anumite senzații și experiențe din trecut, astfel încât, atunci când simțim din nou acel miros, gust sau sunet, revine și amintirea asociată.
Pornind de aici vreau să vă povestesc o conexiune făcută de mine de curând. Eram în vacanță în Spania și într-una din zile am vizitat Cadizul. Frumos tare, la ocean. În centru, intrăm în catedrala catolică, o aveam pe lista obiectivelor turistice de vizitat în ziua respectivă. Nu apuc să intru bine și mă izbeste mirosul de liniște, pace și împăcare interioară. Stau putin îmi trag sufletul și apoi încep să explorez curioasă. Când, deasupra mea se ridică, cu măiestrie, această statuie absolut magnifică:
Păi vă dați seama că în momentul 1,5 nici măcar până la 2 n-a așteptat îmi apare bunica mea în cap cu vorba “Răzbunarea și supărarea sunt ale prostului”. Mă distram teribil când rostea cuvantul “prostului” era cu atâta patos ardelenesc încât dispărea total conotația negativă a cuvântului.
Și iată cum, în timp ce contemplam spre statuetă, începe dialogul meu interior:
– Ia uite mă câtă energie irosită, câte gânduri degeaba, când treaba nu e complicată deloc: “ce dai aia primești” sau cum spun ăștia cu karma lor: “what goes around comes around”!
– BRAVO MĂĂĂ păi dacă se ocupă altcineva atunci ia să trăiesc eu liniștită fără să mă mai gândesc la nedreptate. Și supărarea o rezolv repede că oricum câteodată e pe nimic. E pe ce mi se pare, pe ce aștept de la alții ca de la mine, pe pretenții, pe lipsa de comunicare…
-Vai ce mă complicam în gânduri, frământări și întrebări când totul e așa de simplu?
Dau Cin Cin-ul de astăzi cu superbul Cadiz, cu spaniolii care au inimă mare și dansează viața cu pasiune, bucurie, speranță! 💃🏻🕺
Vă dedic Cin Cin-ul de astăzi VOUĂ celor care vedeți ce am văzut și eu la statuia de mai sus dar îi înțelegeți complexitatea sau faptul reprezintă infinit mai multe față de cele pe care le-am expus astăzi aici! 😇
Lasă un răspuns