Normal că „iluzie” este substantiv feminin! Nici nu mă așteptam ca ceva atât de complicat și plin de nuanțe să fie altceva! 🫥 Precum spune DEX-ul, iluzie, iluzii – substantiv feminin:
1. Percepție falsă a unui obiect prezent înaintea ochilor, determinată de legile de formare a percepțiilor sau de anumite stări psihice sau nervoase.
2. (Figurat) Situație în care o aparență sau o ficțiune este considerată drept realitate; speranță neîntemeiată, dorință neîndeplinită; închipuire fără o bază reală.
Citeam undeva că nicio situație reală nu este atât de complicată precum o face mintea noastră să fie! Că realitatea este mereu mult mai blândă decât ceea ce ne închipuim noi vis-a-vis de o situație anume. Acele închipuiri fiind doar iluzii, ipoteze inutile.
La fel, în vremea tinereților mele în corporație, eram într-o zi căzută psihic de nesomn, probabil trecusem printr-o boală a copilăriei preșcolarului din dotare, eram și cam fără bani, ca omul înainte de salariu, și cineva îmi spune într-o doară: „Viața ta nu va fi mereu așa… acum e doar un moment care va trece.” Am rămas blocată, realizând că avem mereu tendința să generalizăm. Este o iluzie faptul că ceea ce va urma o să fie ca acum. Clar va fi mai bine, nicidecum mai rău, în niciun caz!
Iluzia ține cont și de pansament împotriva prezentului ciudat, câteodată. Încercăm să ne păcălim – „de-abia aștept vacanța” – pentru că vrem să scăpăm de un prezent bau-bau 👻 și mergem într-o iluzie pe care o construim abil. Ne trezim că visăm cu ochii deschiși și că ne meșterim un plan mental care ne salvează, atunci pe moment, de înfricoșătorul prezent!
Iluzia ne ajută mereu să obținem ceea ce n-am avut vreodată! Pe tărâm iluzionesc, orice e posibil! Iluzia ne ajută la evadarea din realitatea cotidiană, oferindu-ne o perspectivă alternativă asupra lumii și permițându-ne să visăm dincolo de limitele impuse de rațiune. Iluzia poate fi un refugiu temporar, un mijloc de inspirație sau chiar o sursă de motivație.
Iluzia câteodată ne transpune dintr-un prezent care ne supără într-un trecut poate neplăcut la momentul respectiv. Ne “fura” din prezent și ne duce într-o realitate trecută împletind adevăr cu închipuire, împăinjenindu-ne mintea cu scenarii variate. Ne suprindem retrăind un vis urât cu ochii deschiși, ne greu să ne sustragem, dar cu putere interioară ne scuturăm capul de două ori și încercăm să revenim brusc în prezentul care dintr-o dată nu mai pare atât de neplacut comparativ cu ceea ce era acolo de unde tocmai am revenit. 🫨🙃
În majoritatea situațiilor iluzia ne ajută să navigăm prin situații ce impun restricții, este o formă complexă de protecție.
Revenind de unde am plecat: iluzia, substantiv feminin. Într-o notă mai profundă, feminitatea și iluzia se întâlnesc în conceptul de dualitate – amândouă cu fragilitate aparentă, dar forță interioară inimaginabilă, amândouă cu delicatețe vizibilă, dar cu rezistență ascunsă.
Dau Cin Cin-ul de astăzi cu cei/cele care consideră că realitatea este fix așa cum o văd… doar că invers! Adică niciodată complet descifrată, ci mereu reinterpretată. 🫠
Dedic Cin Cin-ul de astăzi celor care s-au agățat de iluzii doar ca să treacă greul și vor să le împărtășească în secțiunea de mai jos, la comentarii. 😇
Lasă un răspuns