Etichetă: Cincinesc

Normal că „iluzie” este substantiv feminin! Nici nu mă așteptam ca ceva atât de complicat și plin de nuanțe să fie altceva! 🫥 Precum spune DEX-ul, iluzie, iluzii – substantiv feminin:

1. Percepție falsă a unui obiect prezent înaintea ochilor, determinată de legile de formare a percepțiilor sau de anumite stări psihice sau nervoase.

2. (Figurat) Situație în care o aparență sau o ficțiune este considerată drept realitate; speranță neîntemeiată, dorință neîndeplinită; închipuire fără o bază reală.

Citeam undeva că nicio situație reală nu este atât de complicată precum o face mintea noastră să fie! Că realitatea este mereu mult mai blândă decât ceea ce ne închipuim noi vis-a-vis de o situație anume. Acele închipuiri fiind doar iluzii, ipoteze inutile.

La fel, în vremea tinereților mele în corporație, eram într-o zi căzută psihic de nesomn, probabil trecusem printr-o boală a copilăriei preșcolarului din dotare, eram și cam fără bani, ca omul înainte de salariu, și cineva îmi spune într-o doară: „Viața ta nu va fi mereu așa… acum e doar un moment care va trece.” Am rămas blocată, realizând că avem mereu tendința să generalizăm. Este o iluzie faptul că ceea ce va urma o să fie ca acum. Clar va fi mai bine, nicidecum mai rău, în niciun caz!

Iluzia ține cont și de pansament împotriva prezentului ciudat, câteodată. Încercăm să ne păcălim – „de-abia aștept vacanța” – pentru că vrem să scăpăm de un prezent bau-bau 👻 și mergem într-o iluzie pe care o construim abil. Ne trezim că visăm cu ochii deschiși și că ne meșterim un plan mental care ne salvează, atunci pe moment, de înfricoșătorul prezent!

Iluzia ne ajută mereu să obținem ceea ce n-am avut vreodată! Pe tărâm iluzionesc, orice e posibil! Iluzia ne ajută la evadarea din realitatea cotidiană, oferindu-ne o perspectivă alternativă asupra lumii și permițându-ne să visăm dincolo de limitele impuse de rațiune. Iluzia poate fi un refugiu temporar, un mijloc de inspirație sau chiar o sursă de motivație.

Iluzia câteodată ne transpune dintr-un prezent care ne supără într-un trecut poate neplăcut la momentul respectiv. Ne “fura” din prezent și ne duce într-o realitate trecută împletind adevăr cu închipuire, împăinjenindu-ne mintea cu scenarii variate. Ne suprindem retrăind un vis urât cu ochii deschiși, ne greu să ne sustragem, dar cu putere interioară ne scuturăm capul de două ori și încercăm să revenim brusc în prezentul care dintr-o dată nu mai pare atât de neplacut comparativ cu ceea ce era acolo de unde tocmai am revenit. 🫨🙃

În majoritatea situațiilor iluzia ne ajută să navigăm prin situații ce impun restricții, este o formă complexă de protecție.

Revenind de unde am plecat: iluzia, substantiv feminin. Într-o notă mai profundă, feminitatea și iluzia se întâlnesc în conceptul de dualitate – amândouă cu fragilitate aparentă, dar forță interioară inimaginabilă, amândouă cu delicatețe vizibilă, dar cu rezistență ascunsă.

Dau Cin Cin-ul de astăzi cu cei/cele care consideră că realitatea este fix așa cum o văd… doar că invers! Adică niciodată complet descifrată, ci mereu reinterpretată. 🫠

Dedic Cin Cin-ul de astăzi celor care s-au agățat de iluzii doar ca să treacă greul și vor să le împărtășească în secțiunea de mai jos, la comentarii. 😇

Dedicam un Cin Cin zilele trecute celor care apreciază liniștea. Eu nu pot să gândesc în gălăgie sau/și dezordine, nu mă pot concentra. Nu mi-am bătut capul să aflu de ce, așa sunt de mică și am luat-o ca atare.

Cum e clar din cele expuse în articolul precedent că am aflat la vârstă fragedă că n-am voce muzicală sper măcar o ureche să am! (chiar 2 dacă stau bine să ma gândesc😂)

Muzica pentru mine e ceva special, poate că pentru toată lumea, dar eu mi-am împărțit-o în categorii: 

Muzica de pace: atunci când ești supărat, obosit, terminat, trântit și auzi de undeva o melodie care reușește în 3 acorduri să-ți schimbe vibrația, să te ducă în tărâmul lui orice e posibil, lui “lasă că le rezolv eu” sau “oi trece peste asta și sigur va fi tot răul spre bine!”

Muzica de călcat (sau de exerciții fizice – tot aia pt mine). Este muzica “dă mai tare” pe care se poate călca un morman de haine care-ți stau pe creier. Tu, de altfel, urăști calcatul dar cu muzica “dă mai tare” trece repede, mai bagi și un dans,  un solo, uiți că tu, de fapt, calci.🎤💃🏻🕺

Muzica din categoria “solo” aia se cântă sub duș cu diverse microfoane: șampoane, geluri de e, perie de baie, ce găsești când te pălește inspirația și melodia, mai ales! 🛀🏻🚿

Muzica lui aude e cea care însoțește un mesaj. Știi când primești un mesaj și persoana din el te intreaba dacă auzi? De fapt tu vezi că vezi mesajul dar și auzi că auzi un acord, un clincănit, bârâit, bingănit, o auroră – în cazul meu – care însoțește mesajul. 

Muzica “n am chef” sau “dă mai încet” de obicei e o gălăgie de pe la radio auzită când  n-am chef, mă grăbesc și nu mă pot conecta cu ea, vreau doar liniște să-mi pun ordine în gânduri.

Muzica “eu am ascultat și versurile” pe care o asociez cu anumite situații  din viață în timp real. De exemplu: dacă văd pe cineva că se dă rotund îmi apare Puya în cap care mi spune “Ce ați făcut ma? V-ati culcat oameni normali și v-ați trezit bazati?”. Dacă vrei să o asculți poți aici . Sau mai devreme când spuneam de muzica tare îmi suna în cap “dă mai tare la muzica ta-ra-ra ta-ra-ra”, uite . Sau când îmi spune cineva ceva aiurea cântă 3SE “vorbe spuse prea ușor”. Câteodată The Killers “Are we human/ Or are we dancer?”. Altă dată Robbie cu “Let me entertain you” și lista poate continua la nesfârșit. Când nu-mi spune cineva vorbe aiurea: Stevie Wonder “I just call to say I love you”💝:

Dau Cin Cin-ul de astăzi pentru toți cei care cred că muzica face planeta să se învârtă mai frumos. 🎼🌎🎶🎷✨

Cin Cin-ul de astăzi vă este dedicat VOUĂ celor care aveți și alte categorii de adăugat și vreți să mi le împărtășiți în comentarii😊🥂😘

Pentru că sunt născută înainte de ‘89 am făcut școala pe vremea când singura activitate extra era corul. Doar atât puteai face la școala mea după program. Selecția pentru acest magnific și dedicat elitelor COR se făcea de către profesoara de musique la începutul primei ore de muzică a fiecărui an școlar.

Spun că era dedicat elitelor deoarece criteriul de selecție era unul singur și anume: talentul. Mai exact: ne lua pe toți în ordine alfabetică, când iți venea rândul te ridicai în picioare și începeai să cânți o melodie general valabilă, de exemplu:  “Deșteaptă-te române”. Era o chestie rudimentară chiar penibilă pentru că se ținea la fiecare început de an scolar în condițiile în care copiii din clasă nu se schimbau între timp. Dacă unu cânta frumos într-a 3 a era clar că ăla va cânta frumos toată viață. Altul, ca mine, de exemplu,  care se ridica și răgea 😂era absolut clar că n-are cum să-l pălească talentul pe parcursul unui an școlar. Am folosit termenul “răgea” în primul rând pentru că e foarte funny și în al doilea pentru că îmi cunosc talentele, abilitățile foarte clar dar și mai clar: limitele.  Nu fac parte dintre cei talentați la cântat. Îmi dadeam seama în fiecare an din ochii dezamăgiți și gura plină de amar a profesoarei care-mi spunea să stau jos că e suficient cu toate că eu de abia îmi începeam recitalul. Mereu m-am intrebat cum e conjugarea verbului “a rage”: “eu rag, tu ragi, ea rage, noi ragem.. ei/ele rag”… 😂😂😂

Problema mea e de fapt: acea profesoară nici măcar nu aprecia că știu versurile, că stau frumos, dreaptă, la marginea băncii, ea aprecia DOOOOOOAAAAR talentul. Bine ăsta era job-ul ei: să găsească unu potrivit pentru cor, nu să-mi laude mie abilitățile extra sau postura corporală. Oricum, eu nu m-am supărat ci chiar am folosit această experiență când băiatul meu a venit dezamăgit acasă cu nota 8 la desen. Vă dati seama că IMEDIAT, INSTANT, ÎN FRACȚIUNE DE SECUNDĂ, NICI N-AM RESPIRAT ci l-am întrebat “Ți-a punctat talentul sau munca?”. 🤩

Acum e modern și ești încurajat să-ți aperi copchilul de eventuale traume ulterioare. Sunt chiar aplicații speciale cu cataloage online în care tu vezi nota și PAC dai un mesaj  profesoarei să o întrebi pe ce criteriu a pus acea notă: pe talentul micului prețios speculant? Sau pe munca asiduă  a lui, pe capacitatea sa de a face totuși ceva peste puterile lui, peste plăcerea sau voința lui? Nu știu dacă am exagerat, nici nu mai știu ce mi-a răspuns doamna de desen, nici nu-mi bat capul acum! Ceea ce contează, de fapt, este că: SLAVA DOMNULUI acum sistemul e altfel! Acum se încearcă găsirea abilităților copilului și încurajarea, cultivarea acestora astfel încât să se scoată în evidență talentele sale. Vedeți voi, câteodată nu este de ajuns dragostea de acasă, ne dorim, cât de mici, și validare din afară.

Cin Cin-ul de azi e pentru mine care voiam să scriu altceva în articolul de astăzi da m-a luat viața pe sus 🌊

Cin Cin-ul de astăzi vă este dedicat VOUĂ celor care vedeți binele și extrageți foloasele din fiecare experiența!