Feminitatea unei supergirl. Care zboară, dansează, care crede în minuni și îndepliniri magnifice de dorințe. Feminitatea unei zâne. Diafană.
Feminitatea subtilă a Mariei, care aduce pacea. Sădește, urmărește cum crește și udă cu blândețe. IUBEȘTE necondiționat. Are grijă. E atentă. Aduce alinare, ia în brațe, strânge și i se rupe sufletul de milă. Iubește florile, ZÂMBEȘTE și plutește peste lume.
Feminitatea – forță, grație și magie într-un singur suflet
Feminitatea care caută răspunsuri. Găsește soluții. Care ia de mână. Conduce din umbră. Așteaptă. Rabdă. Aleargă. Inventează. Reinventează. Face 1.877.383.837 de lucruri odată. Greșește. Plânge. O ia de la capăt. Crește pui pe care în apără cu orice preț.
Intuiește și își ascultă intuiția știind că ce aude subtil, acolo, departe sau aproape, este vocea divinității. Merge înainte și caută să îi/le fie bine. Ocrotește. Găsește frumosul în orice.
🌸Acelei feminități glorioase îi e închinat Cin Cin-ul de astăzi.
Și pentru că atributul cel mai de preț al ei este plămădirea unei ființe în pântecul său, vă recomand sincer să urmăriți acest film care mie, personal, mi s-a părut MAGNIFIC, pentru că surprinde discret cam TOTul de mai sus!
Dedic Cin Cin-ul de astazi VOUĂ celor care știți că aici am suprins doar 0.07 din ceea ce magnifica, fantastica, uimitoarea FEMEIE înseamnă! 🩷
Zilele trecute eram în parc cu bebelușii, copiii, jucăriile, trotinetele, apa, pachețelele, cărucioarele din dotare și cu prietena bună menționată într-un articol anterior. Era frumos afară și reușisem să facem și noi ceva special pentru noi în ziua aceea: să avem la amândouă ca niște dive ochelarii de soare la noi!😎🫠🤫
Din vorbă-n vorbă mă întrebă daca eu știu care sunt cele mai importante 3 lucruri/chestii/socoteli din viața mea. Voia un top 3 cu ce conteaza cel mai mult pt mine. Păi am ramas perplexă. La modul că n-am putut sa răspund. Că nu trebuia top 700 d-ăla cu multe și mărunte, unele degeaba, altele pe grabă, unele doar să fie, altele că trebe, NUUUUUU, top 3 super preferate. Cele pe care le aleg dacă sunt în pădure, pe o cărare, doar eu cu mine, după ce m-am adunat puțin. Recunosc că nu am știut ce să răspund iar ea mi-a sugerat să le aflu.
O săptămână m-am gândit. Mi-a luat ceva să le sintetizez și să mă conving că unele nici nu-mi plac, că altele sunt împrumutate de pe la alții, că sunt unele care îmi plac mult dar le-am uitat, etcccccccc
Repet: mi-a luat ceva! Dar important este că mi-am pus ordine în gânduri, priorități și că am reușit, MAI ALES!
Eu am top 5 spre 6 😂 că nu-mi place să mă conformez 🫡, de-aia 🤓, nu mi-a plăcut niciodată și doar nu o să fac asta la bătrânețe!
Iată, în ordinea numerelor de pe tricou, cu de-ce-ul explicat, topul meu:
Familia – pentru că îmi sunt taaaaareeee simpatici oricând, chiar și când mă enervează. Mă bucură tare, mereu, oricând să îi am/văd/ îmbrățișez pe toți de la mic la cel mai mare🥰;
Prietenele mele – pentru că mă lasă să mă exprim liber. Pentru că ne place să aflăm împreună multe chestii, să dezbatem și mai multe, să ne sprijinim, împrumutăm, sunăm, sărim, distrăm, împărtășim👸🏻🧘🏻♀️🩷;
Orașul – pentru că îmi oferă muuuulte multe opțiuni;
Călătoriile – pentru că aflu, văd, cercetez, cumpăr, mă relaxez, îmi reîncarc bateriile;
Mersul pe jos, gimnastica, mișcarea de orice fel pentru că mă simt mult mai bine! La cap MAI ALES 🙃după ce mă mișc puțin/mai mult/potrivit/exagerat;
Asortarea. Îmi place să potrivesc orice: haine, pisici, vacanțe, perdele, decoratiuni, bijuterii, detalii în peisaje, ochelari, cutiuțe, bentițe, pahare, farfurii…..
Dau Cin Cin-ul de astăzi cu toți cei care urăsc standardele dar le plac topurile!🥂📊
Dedic Cin Cin-ul de astăzi contradicțiilor și standardelor că poate sunt și ele bune la ceva, dacă tot s-au inventat! 🍸😜
Mi se pare foarte util un astfel de top. Pe mine m-a ajutat în stabilirea prioritatilor și în sintetizarea opțiunilor pe care mi le așterne viața de adult. Vă încurajez și pe voi să încercați definirea propriului top și dacă vreți să mi-l împărtășiți în comentarii….Ne mai inspirăm unii de la alții, ne mai dam idei😊
Continui seria de Cin Cin-uri pentru încărcat baterii și trageri de suflet cu: Brașovul. Aceste este un oraș drag inimii mele în primul rând pentru că acolo au făcut școala și s-au cunoscut bunicii mei și în al doilea rând pentru că toate excursiile cu copiii la Brașov au fost reușite garantate (nimeni nu s-a plâns niciodată de nimic ceea ce pentru o familie numeroasă este chiar o victorie).
Pentru că ne place tare de Magitot ieri am decis să îl vedem la Brașov, juca la Teatrul Roșu. Voiam să evadăm din București, să mâncăm ceva bun, să ne mai plimbăm, așa că o zi la Brașov era înglobarea perfectă a tuturor celor de mai sus. Copiii dorm în general în mașină iar drumurile acestea sunt pentru noi foarte odihnitoare.
La Magitot toată lumea happy: omul are un super vibe, spectacolele lui mereu sunt un deliciu atât pentru copii cât și pentru adulți. După spectacol, pentru că toată familia era înfometată (de dimineață se mâncase bio-trio- alcalino-făcuto-în-caso adică felii de ananas și batoane de ovăz rețetă proprie👩🏻🍳) și că era cumva evadare din rutină s-a mers pe ideea că ce va urma să fie din categoria cheat day de la regimul bio-trio-alcalino-calorio-numărato-făcuto-în-caso cu ingrediente ultra mega sănătoase. Nu că cei de la care am mâncat nu le-ar avea așa dar cum le-am combinat noi sigur am depășit bugetul caloric pe 2 zile 🙃🤩. Dar să zicem că am mers și mult pe jos în aer curat deci se compensează cumva🧗🏻♀️
Am mâncat la Cucina Italiana. Sunt chiar în centru. Ne-a plăcut tare pentru că cei de acolo sunt foarte amabili, vorbesc foarte frumos cu copiii, sunt înclinați exclusiv spre mulțumirea clienților iar restaurantul este foarte curat, liniștit. Pennele cu dovlecel, roșii uscate, creveți și sos sunt absolut delicioase!!! Ca tot ce am mâncat, de altfel, dar acestea ne-au impresionat în mod deosebit.
Nu se putea fără dulce după! Copiii au preferat un gust românesc autentic și am mers la Cofetăria Vatra Ardealului, e chiar lângă restaurant.🩷 🧁🩷
După au urmat: plimbarea prin Piața Sfatului, ceva poze, ceva mici cumpăraturi să nu plecăm cu mână goală (asta-i vorba bunicii mele – cea de la începutul articolului 😊😘).
Hihi și vouă! 🥳 Concluzia fiind că: dau Cin Cin-ul de astăzi cu SOARELE care ne-a mângâiat obrajii în mica excursie☀️😎
Dedic Cin Cin-ul de azi vouă MAMELOR din lumea întreagă care vă bucurați de orice mică excursie. Orice vă scapă de rutină și de spălat, călcat, organizat, programat, făcut mâncare, gândit ce se face de mâncare, cumpărat pentru ce se face de mâncare, răspuns la catraliarde de “de ce”, așteptat, zorit, ajutat la șireturi, schimbat ținute, suportat mofturi, alergat, jucat, îmbărbătat …. eeeeetccccccccc…. DOAMNE AJUTĂ! 😇👸🏻🥂
Cin Cin-ul de astăzi va fi altfel: îl voi da la începutul articolului. Consider că multe sunt importante în lumea aceasta și ca nu degeaba se spune că mai întâi a fost cuvântul. Așa că dau Cin Cin ul de astăzi pentru: COMUNICARE.
Am o prietenă care mi-e dragă tare ne am cunoscut la grădinița fetiței și cumva am reușit să rămânem cu copiii și în școală împreună. Așa s-a întâmplat nu am facut noi nicio uneltire ca să ajungă fetele noastre în aceeași clasă. Discutând cu ea despre diverse probleme care apar pe parcurs în viața de familie de genul ce mai faci de mancare, ce aspirator mai ai, cum nu mai dormi noaptea (avem amândouă și câte un bebeluș), ce carte mai publici, de astea uzuale, mi-am dat seama că toate frământările mele interioare daca le-aș fi verbalizat la timp poate nu s-ar fi transformat în frustrări. Că sunt normale în viata unei familii și că sunt și alții care nu știu în ziua respectivă ce sa facă de mâncare, care nu dorm noaptea că le plânge bebelușul, care se zbat să se împartă între copii și serviciu/afacere/cărți publicate/ soț/ mamă/ tată/ frați/surori.
Culmea este că văzând și pe la alții (vorba lui Creangă) mi-am dat seama că e ok! Da! E mega ok să ai probleme, gânduri, griji, frământări! Ești om și e ok să spui “uite îmi este somn nu am dormit toată noaptea” că dacă transmiți pe calea vorbirii problema poate cineva din frații ăia, surorile, soțul de mai sus chiar te ajută să dormi un pic, să faci ceva ca să-ți fie bine. Aici e valabil principiul “dacă un copil nu plânge nu i se dă de mâncare ”. Pentru că poate nu știe nimeni că ți-e somn/foame/sete dacă nu spui sau ceri. Că alții n-au de unde să știe prin ce treci tu dacă nu comunici. (Aoleu iar mă ceartă preparatorul de la butoanele din spate ale blogului meu că am dat-o în conștientizări!! Da aia e! Nu pot să mă abțin:))))))) Noroc că nu continui și cu “daca n-ai tu grijă de tine n-are nimeni, tu trebuie să te pui pe primul loc, daca ți-e bine le e și celorlalți de care ai grijă” că cred că mă dă afară din propriul blog:)))
Tot comunicând de data aceasta cu o altă familie am realizat că viața când copiii sunt mici este “puțin” provocatoare deoarece ai tendința de a îi pune pe ei pe primul loc uitând de tine. La modul că ajungi să treacă ziua și să nu mai faci nimic absolut pentru tine. Exceptând bineînțeles nevoile de bază: duș, spălat pe dinți mâncat etc. Și aici e discutabil pentru că majoritatea mamelor uită și să mănânce doar să le fie puilor bine.
În ziua de astăzi sunt atâtea podcasturi, cărți, cursuri de parenting, dezvoltare personală care te ajută daca ai și timp să ajungi la ele. Dacă te poți rupe puțin de rutina ta zilnică atât de precis pusă la punct astfel încât toți din jurul tău să fie bine. Părinții mei de exemplu nu au avut atâtea mijloace de a afla chestii și s-au descurcat, zic eu. Dar într-adevăr nu aveau nici atâția factori în jurul lor care să îi distragă sau să le îngreuneze comunicarea. Sau le frângă din timpul alocat familiei: nu aveau atâtea mașini, trafic, haos în trafic, nu era telefonul care suna pe strada, el suna suna doar acasă, seful/mama/tata/ frații/prietenii nu le puteau fura timpul dedicat mie în parc. Magazinele, ofertele nu erau atât de multe, nu aveau nevoie de atât de mult timp ca să se decidă ce lapte să ia: lapte cu fără lactoză cu grăsime fără grăsime la dorna sau zuzu de la fridider sau de la raft?
Ceea ce vreau să spun este ca mie mi se pare că suntem atât de bombardați din toate partile zilnic alergăm printre trebuie, da, nu, haide, dacă, parcă. Zilnic lăsăm să ne preseze timpul, zgomotul, orașul încât ne uitam prioritățile sau să comunicăm, să spunem ce ne doare, să ascultam ce îi doare pe cei mai apropiați nouă. Ziua devine o fâșie în telefon împărțită pe timpi în care daca îți poti trage DOAR 15 minute pentru tine ești norocos.
Cin Cin-ul de astăzi este pentru VOI cei care trăiți în orașe, aveți copii și așteptați zilnic câte o vacanță, un weekend, o zi liberă de la stat, un altceva în viitor pentru că prezentul este deja trecut în agendă.
Eu cred că viața unui adult ar fi mult mai ușoară – așa într-o primă fază -dacă și-ar arata punctele slabe și ar recunoaste când e la capătul puterilor.
Citeam într-o carte a unui autor român că el nu înțelege de ce atunci când suni pe cineva și doarme, omului îi e greu să spună “dormeam”, în cazul în care telefonul l-a trezit din somn. Păi vă dați voi seama dacă ne e peste mână să spunem că dormim cum ar fi să spunem: “băi eu acum plâng”. “Da chiar plâng tare nu plâng moale”. NUUUUUU, nu se poate, pentru că plânsul e al copiilor, nicidecum al instituției atât de importantă, sigură, precisă și cu nasul pe sus a adultului. Adulțenia nu plânge, ea înfruntă orice, ține piept furtunilor, uraganelor, taifunelor și cicloanelor. O ține, nu zic nu, da poate ține piept și dacă se plânge.
Ce-i dacă plangi? Plângi și treci mai departe! Câteodată chiar mai ușor! Te descarci și mergi înainte că înapoi știi deja ce e!
Așa cum se râde și e mega ok să se râdă, e ok și să se plângă. Totul moderat, echilibrat, balansat. E zi, e noapte, e vara, e iarna, e râs, e plâns. E normal!
Ba chiar am observat că dacă ai cumva MAAAAAARELE CURAJ să-ți recunoști slăbiciunea și să spui că ți-e greu lumea te ajută! Cei din jurul tău, nu contează dacă îi cunoști sau nu, te ajută. Pentru că, cumva, mai presus de funcții, de vârstă, de casă, de masă, de bani, de am, de n-am, suntem OAMENI!
Ne sfiim adesea să spunem: “nu știu, arată-mi tu” (se presupune că adultul este atoateștiutor), “nu mai pot” (se presupune că adultul e puternic, poate tot, mereu, oricând), “sunt depășit/ă de situație” (se presupune că adultul rezolvă orice, întotdeauna), “sunt singur/ă” (se presupune că adultul e mereu cu câte cineva pe lângă), “n-am” (se presupune că adultul are și dacă n-are nu poate cere, că na, râde lumea de el. CARE LUME??? Nu știu el știe…că e adult știe tot).
Duminica mai merg la biserică, îmi place tare, mi se pare că mă liniștește. Am descoperit în noul cartier o mânăstire micuță. E foarte interesantă: are o curte mare, îngrijită, în care mă plimb și îmi trag sufletul în liniștea, pacea mea.
Acolo dacă ai timp poți să observi diverse: cum beau porumbeii apă, cum unii vin grăbiți și pleacă liniștiți, cum unii se întâlnesc, cum alții mulțumesc, cum unii se bucură, cum alții primesc în timp ce alții dau.
Duminica trecută o doamnă mi-a cerut ceva bănuți, mi-a explicat că are mulți copii și are nevoie. Chiar nu aveam în momentul respectiv dar am avut curajul să-mi recunosc slăbiciunea și să ii spun: “Uite nu am acum bani, chiar aș fi avut și eu nevoie pentru lumânări, nu sunt bancomate în zonă, am totuși câteva șervețele umede poate te ajută.” Le primește bucuroasă, se apucă de șters năsucul unui copil cu un șervețel și apoi mă întreabă, sinceră, dacă vreau să-mi dea 5 lei pentru lumânări. AM RAMAS MASCĂ!!! Iată cum fără armuri, măști și funcții, fără pretenții și cu inima deschisă oamenii se poartă ca OAMENII!!! Se ajută, se sprijină, își zâmbesc, oriunde, oricând!
De mici avem tendința să îi impresionăm pe cei din jur. Suntem ca într-un fel de competiție, cu cine, nu știu. Eu consider că în afară de mine nu prea am pe altcineva pe cine să impresionez. Pe mine asta de acum, pe mine aia mică: copil de 7 ani cu toate speranțele înainte și pe aia super matură de 70 de ani. Ideea aceasta: să vezi ce crede despre tine un TU de 7 și altul de 70 de ani am văzut-o undeva, cred că pe Instagram, era un reel motivațional foarte interesant). Personal am observat: dacă tu ești în armonie cu tine tot ceea ce se propagă în jurul tău e armonie!
Dau Cin Cin-ul de astăzi cu toți cei care nu sunt bine dar au curajul să recunoască și să ceară ajutor cu speranța că într-o zi, aproape, sigur vor fi bine!😊
Cin Cin-ul de astăzi îi este dedicat MAMEI MELE care mi-a făcut cadou pe la 20 de ani, de abia apăruseră, un magnet de frigider (pe care atunci nu prea l-am înțeles recunosc) cu mesajul “Nu căuta izvorul fericirii în afara ta! Îl ai deja in tine”.
Aveam altă temă pentru articolul de azi dar o reprogramez pentru că am schimbat programul artistic când am auzit că mi se răspunde la o intrebare cu expresia “e logic”🤓
Auzi tu “e logic”… pai eu când îi aud pe ăștia că e logic îmi vine să o iau pe câmpii și să le spun: păi ce logică crezi tu că mai am eu care cică ar trebui să bag rufe albe la spălat în timp ce copilul plânge, telefonul sună și pisica miorlăie? Serios acuma tu crezi că eu mai am logica unui om normal, liniștit, calm, mâncat, dormit, relaxat, plimbat SAU acționez mecanic astfel încât să termin mai repede să ma pot ocupa de copilul ala drag și zâmbăreț care în loc să zâmbească și să gângureasca stă și să mârâie eventual în bratele pisicii de mai sus cat bag eu rufele albe la spălat???
Sincer îmi cer scuze profesoarei mele de logică(chiar nici nu mai stiu precis în ce clasa am făcut logica da nu asta comtează acum) care mi-a povestit într-o altă clasa la o altă materie că un creieraș de hiumăn este antrenat ca atunci când caută pe jos un inel pierdut, să nu vadă o furnică ce trece prin raza lui de căutare, ci sa se focuseze STRICT pe găsirea inelului.
Tot timpul am fost atentă la detalii și mă enervează tare când mă grăbesc pentru că nu mai pot fi atenta la ele dar cred că în unele cazuri ar trebui să fac ca furnica de mai sus: băi ai o treabă acuma? Care-i aia? Să duc firimituri în mușuroi. Ok furnicouțo ia firmitura mergi cu ea în mușuroi nu te mai opri la vorbă cu greierul care cântă, cu o veveriță care n-are clește să spargă alunele, cu iarba care n-are apa că ei au treba lor si trebuie să și-o rezolve singuri.
Dedicam un Cin Cin în primul articol celor care aud muzica. Ei sigur vor înțelege că eu ieri în fundal – în timp ce mi se desfășura fără oprire mental tot ce știu eu despre logică – auzeam melodia “cine m a facut om mareee, nu m -a intrebat, si… “ continuati voi.
Cin Cin-ul de astăzi va fi cu furnica, creatură minunată care știe STRICT ce are de făcut și o face fără abateri! 🥂😘
Cin Cin-ul de astăzi vă este dedicat VOUĂ celor care asociați fiecare situație din viața voastră cu o melodie! 🎧 🎼🎶
Munca-n casă: concept știut de toti, necuantificabil în bani, mâncător de timp, ajutător pentru condiția fizică . Are mai multe niveluri:
Nivelul relaxat: ăla când ajungi și tu de la serviciu unde ai muncit ceva, în liniște, poate chiar ai socializat un pic și ajungi acasa unde vezi asa puținel praf, iei o cârpuliță stergi, dai și drumul la o muzicuță, bagi ceva rufe negre la spălat, dai un telefon mai râzi un pic și gata cu casa și rufele;
Nivelul mediu: ești deja acasă, e sâmbătă și ar merge o curățenie mai atentă: un aspirator, un spălat pe jos fără geamuri că alea s grele și oricum o să ploua, ce rost are. Merge mașina de spălat toată ziua aproape că na s-au cam adunat din timpul săptămânii;
Nivelul am de călcat: toate alea ce s au strans de la 1 și 2 plus ceva haine din dulap că s-a schimbat sezonul. Nivelul poate fi fun chiar eliberator și revelator dacă ai o muzică ce-ți place pe fundal, mai bagi un dans, un solo 😊;
Nivelul hai că vine Paștele: curățenie, organizare, frecat, lustruit, polișat, că na e generala doar;
Nivelul MAMA (voiam să îl numesc HARDCORE dar termenul nu este suficient, e prea soft pentru ceea ce va urma) deja cunoști bine nivelurile 1-4 și ajungi aici unde: se ia pentru început un copil frumos și iubit tare de protagonistă care doarme/râde/plânge/mănâncă/vorbește/aleargă/se joacă (câteodată toate în același timp) și care în permanență are nevoie de ceva, chiar dacă nu are inițial, se găsește pe parcurs … adaugăm în ecuație o acasă în ordine sau dezordine, asezonăm cu un morman de rufe de spălat, un morman de rufe de călcat, mai multe mormane cu orice de organizat și se dau degeaba 24 de ore să le rezolvi pentru că oricum în aceste ore trebe să și dormi, să te speli, să mănânci, să iesi cu copilul afară, să vorbești calm la telefon, eventual să mai cumperi și ceva de mâncare, sa zâmbești, să te controlezi sa nu faci combustie internă sau sa traznesti pe curierul care sună nevinovat că care un pachet pe care tu l-ai comandat, să vorbești cu tine să te convingi că și maine e o zi. M-am referit aici DOAR la partea de curățenie și spălat, să vedeți cum e dacă bag și mâncarea 😂. Gătitul mai exact. Pentru aceasta e nevoie nu numai de mâini ci și de picioare, pentru ca te folosești de mâini ca să gătești pe aragaz daaaaar cu un picior te susții și cu celălalt legeni un pătuț, aduni niște hârtii, iei pisica de pe masă… Se ține cont: nu se acceptă mâncarea comandată că na are E-uri, monoglutamat, ulei de palmier, e preparată nu știu cum.
E de fapt un SUBNIVEL al punctului 5 se numește “ce ai făcut toată ziua”. S-a făcut seară, ești praf oricum, câteodată nemâncată, nedormită, căușită de cap și după ce de abia te-ai convins că și mâine e o zi pentru că acum chiar trebe să te așezi puțin să te joci cu ăla micu că a plâns toată ziua după tine cu toate că erai la 1 metru de el! Fixxx acum vine unu care te întreabă “Păi de ce ești așa praf, ce ai făcut toată ziua?” Aici raspunsul cel mai bun e “NIMIC” – pe probate – că oricum nu mai ai energie să articulezi cuvintele sau să definesti concepte, oricum nici măcar nu-ți poți aduce aminte ce ai facut exact din multitudinea tuturor nenumăratelor pe care le-ai facut…
De 8 martie acum câțiva ani am văzut un videoclip care m-a marcat putin: era un domn care ținea un interviu prin video call cu diverși tineri. A inceput prin a le expune cerințele jobului: să fie disponibili 24 din 24 zilnic, 7 zile pe săptămână, câte zile ține anul. Să-și pună pe hold pasiunile, prietenii, filmele, sala, manichiura, pedichiura, masa, socializarea, în mare: să se pună pe locul 2/3/7/50 mereu și – cel mai important – să aibe calități și abilități fine de:
doctor în: medicină, matematică, română, citire, caligrafie, fizică, chimie, logică
agendă date de naștere
organizator evenimente
suflător în orice
coach personal
clovn.
Cu mențiunea că se mai pot adăuga pe parcurs calutăți necesare în funcție de situație.
Dar MAI ALES candidatul/candidata trebuie să fie mereu calm/ă și cu zâmbetul pe buze.
La final le-a spus: știți jobul acesta este NEPLATIT😇 Ce mirati erau cu totii!!! Mirati e puțin spus… Câți dintre ei credeți că au acceptat un astfel de job, mai ales câți s-au întrebat de ce ar face asta? Câți dintre ei voiau să închidă încă de la jumătatea interviului? Sau câți dintre ei s-au prins cine are deja un astfel de job?
Au aflat la final că era vorba despre: MAMA.
Cin Cin-ul de astăzi va fi cu toți cei care iși pupă acum mamele, oriunde ar fi acestea🤍
Cin Cin-ul de astăzi vă este dedicat VOUĂ celor care vă ganditi zilnic ca munca-n casa ar trebui remunerată corspunzator 😂
