CINCIN's

Etichetă: Viața de adult

  • Când prezentul este frumos

    Când prezentul este frumos

    Atunci când prezentul este frumos ne suprindem adesea că nu reușim să îl savurăm pe deplin, deoarece mintea rătăcește fie în amintirile trecutului, fie aleargă grăbită spre viitor.

    De ce ne este greu să trăim în prezentul frumos? Explicații științifice

    Nu am înțeles niciodată de ce în viața de adult când prezentul este frumos ne este greu să-l trăim cu adevărat, de multe ori.
    Mintea noastră are tendința de a se refugia fie în trecut, fie în viitor, ceea ce ne împiedică să fim pe deplin prezenți. Psihologia cognitivă și neuroștiința oferă câteva explicații esențiale care ne pot răspune la întrebarea “De ce se întâmplă acest lucru?”.

    Prima explicație: Creierul uman este programat pentru supraviețuire, nu pentru fericire

    Din punct de vedere evolutiv, creierul nostru nu este conceput pentru a trăi clipa când prezentul este frumos, ci pentru a anticipa pericole și a învăța din experiențele trecute. Această capacitate ne-a ajutat să supraviețuim, dar vine cu un cost: tendința de a supraanaliza trecutul și de a ne îngrijora pentru viitor.

    Amigdala, partea creierului responsabilă cu procesarea fricii, reacționează puternic la amenințări percepute, făcându-ne să rămânem blocați în gânduri anxioase despre ce ar putea merge prost.

    Cortexul prefrontal, responsabil cu planificarea și luarea deciziilor, ne împinge să anticipăm viitorul, ceea ce poate duce la ruminare și îngrijorare excesivă.

    - IMG 7445

    A doua explicație: efectul „default mode network” – creierul în modul „pilot automat”

    Când nu suntem concentrați pe o activitate specifică, creierul activează așa-numita rețea de mod implicit („default mode network” – DMN). Aceasta este responsabilă pentru gândurile rătăcitoare, introspecție și rememorare.

    • Studiile prin imagistică cerebrală au arătat că atunci când nu suntem implicați în momentul prezent, creierul tinde să navigheze între amintiri și proiecții despre viitor.

    • Persoanele cu o activitate intensă a DMN sunt mai predispuse la anxietate și depresie, deoarece petrec mai mult timp analizând trecutul sau temându-se de viitor.

    - IMG 7444

    A treia explicație: Efectul „negativity bias” – De ce ne concentrăm mai mult pe probleme?

    Creierul uman are un bias negativ – o tendință înnăscută de a acorda mai multă atenție evenimentelor negative decât celor pozitive.

    • Această predispoziție a fost utilă în vremurile străvechi, când supraviețuirea depindea de capacitatea de a detecta și evita pericolele.

    • În lumea modernă, acest mecanism ne face să ruminăm asupra greșelilor din trecut și să ne îngrijorăm pentru ce ar putea merge prost în viitor, împiedicându-ne să ne bucurăm de prezent.

    Deși nu dispunem de statistici precise privind procentul exact al evenimentelor negative în viața unei persoane cu educație medie din Europa, este bine documentat faptul că evenimentele negative au un impact mai puternic asupra psihicului uman decât cele pozitive. Această tendință, cunoscută sub numele de “negativity bias”, face ca experiențele negative să fie mai pregnante și mai influente în comparație cu cele pozitive.

    Aici va dau un exemplu personal: de-a lungul vieții mele l-am sunat pe soțul meu de foooarte multe ori, de 17363728638282 de ori cred că. Din toate aceste apeluri nenumărate doar două au anunțat vești nu tocmai bune. Ei bine și în ziua de astăzi când îl sun primul gând al lui este “aoleu ce s-o fi întâmplat”… câteodată chiar prefer să îi scriu special ca să îl scutesc de acest gând neadevărat, distructiv, nefolositor.

    În relațiile interpersonale, s-a observat că evenimentele negative au un impact mai mare asupra relației decât cele pozitive, contribuind la creșterea interacțiunilor conflictuale.

    Deși evenimentele negative pot reprezenta un procent mai mic din totalul experiențelor noastre, ele au o influență disproporționată asupra stării noastre emoționale și a percepției generale asupra vieții, datorită modului în care creierul uman procesează și prioritizează aceste experiențe.

    Explicația 4: memoria reconstructivă – Cum ne rescriem propriul trecut

    Un aspect fascinant al psihologiei este faptul că memoria nu funcționează ca o cameră video care înregistrează evenimentele exact așa cum s-au petrecut. În schimb, memoria este reconstructivă, ceea ce înseamnă că de fiecare dată când ne amintim un eveniment, creierul nostru îl rescrie într-o formă nouă.

    • Studiile efectuate de Elizabeth Loftus, expertă în psihologia memoriei, au arătat că amintirile noastre pot fi influențate de informațiile primite ulterior și chiar pot fi complet fabricate.

    • Creierul nostru tinde să umple golurile informaționale cu detalii inventate, făcând ca un eveniment trecut să pară mai real sau mai dramatic decât a fost în realitate.

    • Acest fenomen explică de ce, uneori, ne agățăm de o versiune distorsionată a trecutului, care poate fi mai dureroasă sau mai favorabilă decât realitatea.

    Acest proces ne afectează și emoțional, pentru că dacă ne bazăm pe o amintire alterată negativ, putem rămâne blocați într-un trecut care, de fapt, nu a fost chiar atât de rău. Pe de altă parte, putem idealiza anumite momente, ceea ce creează așteptări nerealiste pentru prezent și viitor.

    Explicația 5: legătura dintre stres, cortizol și fuga de prezent

    Stresul cronic este un alt factor major care ne împiedică să trăim în prezent.

    • Când suntem stresați, corpul eliberează cortizol, un hormon care activează mecanismele de supraviețuire.

    • Acest lucru determină creierul să caute soluții pentru viitor sau să analizeze greșeli trecute pentru a evita probleme similare.

    • Practic, stresul ne împinge să trăim fie în trecut, fie în viitor, blocându-ne capacitatea de a savura momentul prezent. Chiar dacă prezentul este frumos, nu ne putem bucura de el cu adevărat.

    - IMG 7441

    Cum putem învăța să trăim în prezentul frumos?

    Deși tendința de a evada din prezent este înrădăcinată în biologia noastră, există tehnici care ne pot ajuta să ne reconectăm cu realitatea momentului:

    Meditația mindfulness – Antrenarea atenției pentru a observa gândurile fără a le judeca reduce activitatea DMN și scade nivelul de stres.

    Exercițiile de respirație – Controlul respirației calmează sistemul nervos și ne ajută să revenim în momentul prezent.

    Jurnalul recunoștinței – Notarea lucrurilor pozitive ne ajută să combatem „negativity bias” și să apreciem ceea ce avem.

    Mișcarea fizică – Exercițiile sportive stimulează producția de endorfine și ne ajută să ieșim din capcana gândurilor ruminative.

    Auto-reflecția conștientă – Întrebându-ne dacă amintirile noastre sunt cu adevărat obiective, putem învăța să privim trecutul cu mai multă claritate și detașare.

    Cin Cin cu frumusețea fiecărui moment

    Mintea umană este construită să oscileze între trecut și viitor, iar acest lucru are rădăcini adânci în evoluția noastră. În plus, memoria noastră este maleabilă și uneori ne joacă feste, făcându-ne să ne agățăm de versiuni distorsionate ale trecutului. Deși acest mecanism ne-a ajutat să supraviețuim, în prezent poate deveni un obstacol în calea fericirii noastre.
    Prin conștientizare și practici adecvate, putem învăța să ne ancorăm mai mult în realitatea prezentului și să ne bucurăm de frumusețea fiecărui moment.

    Pentru mine, conștientizarea acestui mecanism a fost un pas esențial. Cu greu, am învățat că nu trebuie să las experiențele negative să-mi umbrească toate celelalte momente frumoase. Sincer, uneori nu e ușor. Dar am descoperit că un psiholog bun sau un coach de dezvoltare personală poate face minuni în a mă ajuta să-mi schimb perspectiva.

    Am apelat la mici artificii de genul: rostirea mantrei «prezentul este frumos» ori de câte ori mă copleșeau gândurile negative mi-a fost de ajutor. În plus: sportul, o plimbare, o minivacanță sau o ieșire cu prietenii buni mă ajută să ies din capcana gândurilor și să mă reconectez cu prezentul. Un hobby nou poate deveni pentru mine un refugiu. Astfel în fiecare zi să învăț să mă bucur mai mult de ceea ce este aici și acum.

    - IMG 7438

    Ca să pot fi un sprijin real pentru ceilalți și pentru societate, trebuie mai întâi să am grijă de mine. Nu poți turna dintr-un pahar gol. Dacă eu nu sunt bine, nu am cum să ofer sprijin autentic celor din jur. Înțelegându-mi propriile nevoi, gestionându-mi emoțiile și cultivând echilibrul interior, devin nu doar o versiune mai bună a mea, ci și o prezență mai pozitivă pentru cei din jur.
    Adevărata schimbare începe din interior, iar când sunt în armonie cu mine, pot contribui cu adevărat la lumea din jur .
    Fiecăruia dintre noi îi stă în putere să transforme un prezent ambiguu într-unul plin de frumusețe — prin alegeri conștiente, prin recunoștință pentru micile daruri ale vieții, prin prezență autentică în clipa de acum și prin curajul de a-și schimba perspectiva.

    - IMG 7440
  • Gata!

    Gata!

    Când spunem „Gata!” se presupune că am ajuns deja la limita a ceea ce putem suporta. Mulți, intuitiv, se prind și spun gata mai repede … altora le ia ceva pana să urle din străfundul sufletului lor “E gata”, alții stau o viață până reacționează …

    Fiecare dintre noi ajunge la un moment dat în fața deciziei de a spune “ e suficient”, „e gata”. Fie că este vorba de un proiect profesional, o relație personală sau o activitate individuală, acest moment aduce cu sine întrebări profunde și necesită discernământ. În acest articol, încercăm să explorăm cum ne putem gestiona limitele și cum ne putem asculta atât sufletul, cât și mintea, apelând la învățăturile religiei ortodoxe și la recomandările generale ale psihologilor.

    - IMG 6580

    Nivelul de Toleranță și luarea deciziei

    Nivelul de toleranță și timpul necesar pentru a ajunge la concluzia magnifică „E gata” depind de mai mulți factori personali și de context.

    Emoțional: Cât de mult ești dispus să suporți stresul, dezamăgirile sau conflictele. Persoanele cu o toleranță emoțională mare pot trece peste multe provocări înainte de a spune „e gata”.

    Fizic: În situații ce implică efort fizic, toleranța poate depinde de rezistență și de pragul durerii.

    Mental: În contexte intelectuale sau de învățare, ține de cât de mult ești dispus să continui înainte de a renunța.

    Factorii care influențează decizia sunt:

    Experiențele anterioare: Dacă ai trecut prin situații similare și ai învățat când să te oprești.

    Valoarea și scopul: Dacă ceea ce faci este important pentru tine, vei avea o toleranță mai mare.

    Resurse disponibile: Dacă ai sprijin emoțional, timp, energie, vei continua mai mult timp.

    Procesul de a ajunge la „e gata” cuprinde:

    Analiza rațională: Când beneficiile vs. costurile nu mai sunt în echilibru.

    Instinctul: Uneori simți pur și simplu că e momentul să te oprești.

    Semne exterioare: Feedback-ul de la alții sau rezultate concrete care îți arată că e timpul să te oprești.

    - IMG 6573

    Gata în context Profesional: când este momentul să renunți?

    Perspectiva Ortodoxă:

    Ortodoxia privește munca ca pe o vocație și o formă de slujire adusă lui Dumnezeu. Credincioșii sunt încurajați să își îndeplinească atribuțiile „ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni” (Coloseni 3:23). În fața dificultăților, răbdarea și rugăciunea devin aliați esențiali. Dacă munca devine însă un prilej de compromisuri morale sau îți afectează sufletul, Biserica recomandă discernământ și, dacă este necesar, schimbarea direcției.

    Abordarea Psihologică:

    Psihologii recomandă o analiză obiectivă a situației profesionale. Evaluarea obiectivelor, resurselor și a impactului asupra sănătății mintale sunt pași importanți înainte de a lua o decizie. Fenomenul de burnout este un semnal clar că trebuie luate măsuri, fie prin schimbarea mediului de lucru, fie prin stabilirea unor limite mai clare. Consilierea profesională poate oferi o perspectivă echilibrată și un plan concret de acțiune.

    Aici, eu personal am trăit „e gata” cumva ca și o revelație. Lucram într-o bancă de ceva timp, la departamentul de marketing. Toți se purtau frumos cu mine, oamenii chiar erau super amabili și inteligenți, mediul era unul bun și chiar eram apreciată, dar în fiecare dimineață, când mă trezeam, îmi venea să urlu. Urlet de plâns, nu de lup. 😂

    Am analizat mult ce îmi determina acel urlet interior, doar că nici acum nu știu exact. Cred că, cumva, a fost un cumul de factori: programul fix, prea multe proceduri, prea puțină creativitate… Știu doar că, în momentul în care viața a făcut să fiu în fața deciziei – rămâi în bancă sau pornești pe cont propriu – am știut, cu toate structurile mele interioare, că varianta 1 nu există!

    Din acel moment, a dispărut și urletul interior…

    Gata în context relațional: când spui „Stop”?

    Perspectiva Ortodoxă:

    În viziunea ortodoxă, căsătoria este o taină, iar relațiile sunt construite pe iubire, jertfă și iertare. Ortodoxia încurajează comunicarea, rugăciunea comună și participarea la viața liturgică pentru întărirea relațiilor. Iertarea este o virtute, dar aceasta nu înseamnă tolerarea abuzului sau a suferinței constante. Atunci când relația devine o sursă de suferință spirituală și fizică, este recomandată căutarea unui sfat duhovnicesc.

    Abordarea Psihologică:

    Psihologia pune accentul pe comunicare eficientă și pe stabilirea unor limite sănătoase. Terapia de cuplu poate ajuta la identificarea problemelor reale și la găsirea unor soluții. Dacă relația este toxică sau abuzivă, psihologii recomandă să te protejezi, chiar dacă acest lucru înseamnă separarea. Autocunoașterea și lucrul individual cu un terapeut pot oferi claritate și o mai bună înțelegere a propriilor nevoi.

    Cel mai complicat aici mi se pare echilibrul. Pentru că am momente când nu mă înțeleg eu bine cu mine, darămite când mai apare încă unul – e grav.

    Găsisem la un moment dat un mesaj care spunea că dragostea nu înseamnă să te uiți unul la altul, ci să priviți amândoi în aceeași direcție. Pot doar să spun că, pentru mine, e clar că ne căutăm în partener tot ceea ce noi nu suntem, cumva ca să ne completăm un gol sau un preaplin care merge format în familie. Dacă eu am abilități creative, poate el are abilități practice. Dacă mie îmi place noaptea, poate lui îi place ziua – poate tocmai pentru ca cineva să fie activ pe tot parcursul unui ciclu.

    A fost o lecție pentru mine să înțeleg că nu dețin adevărul absolut și că trebuie să țin cont și de perspectiva celuilalt. De multe ori, tocmai diferențele sunt cele care creează armonia, nu asemănările. Am învățat că, în loc să încerc să schimb pe cineva, e mai important să descopăr cum putem crește împreună.

    Bineînțeles că și aici eu cred în mesajele care vin din interior: dacă, în interior, se aude un urlet puternic care spune PLEACĂ, atunci chiar este timpul să pleci. Vei vedea că, odată ce ai luat decizia, tot Universul din jurul tău te va susține în ceea ce te-ai hotărât.

    Uneori, rămânem blocați în situații care nu ni se mai potrivesc, doar din frică sau din obișnuință. Dar în momentul în care alegem să ne ascultăm pe noi înșine cu adevărat, lucrurile încep să se așeze altfel. Poate nu va fi ușor la început, dar fiecare pas făcut spre ceea ce simți că e al tău în altă parte îți va aduce o claritate și o liniște pe care nu o puteai găsi în locul din care tocmai ai plecat.

    - IMG 6582

    În context personal: când este timpul să îți schimbi direcția?

    Perspectiva Ortodoxă:

    Ortodoxia încurajează căutarea voii lui Dumnezeu în toate deciziile personale. Echilibrul și moderația sunt virtuți care te ajută să îți păstrezi sănătatea spirituală. Rugăciunea, postirea și sfatul duhovnicului pot oferi lumină și înțelepciune în momentele de îndoială. Dacă o activitate nu îți mai aduce pace sufletească și îți afectează alte aspecte ale vieții, poate fi un semn că este nevoie de o schimbare.

    Abordarea Psihologică:

    Psihologii recomandă autocompasiunea și acceptarea propriilor limite. Dacă o activitate nu îți mai aduce bucurie, poate fi util să explorezi alte pasiuni sau să îți redefinești obiectivele. Evaluarea periodică a motivației și adaptarea așteptărilor pot preveni sentimentul de eșec și pot transforma o retragere într-o schimbare pozitivă.

    Imaginea mea mentală despre „e gata” într-un context de dezvoltare personală este ca atunci când îmi strâng jucăriile din locul de joacă și plec. Așa o văd, nu știu de ce. Poate pentru că consider că mi-am pus sufletul și resursele într-o joacă pe care, până în acel moment, am perceput-o ca fiind constructivă și benefică pentru dezvoltarea mea interioară. Și, atunci când nu a mai fost așa, mi-am strâns tot și am plecat.

    Pentru mine, acest moment nu este unul al renunțării, ci al încheierii unui capitol. Nu plec din frustrare sau din impuls, ci dintr-o conștientizare profundă că locul respectiv și-a îndeplinit rolul în viața mea. Cred că fiecare experiență vine cu un scop – să ne învețe ceva, să ne transforme, să ne ajute să creștem. Dar, la fel ca orice joc, are un început și un sfârșit.

    Iar atunci când simți că jocul nu te mai provoacă, nu te mai inspiră, nu îți mai aduce bucurie, cel mai sănătos lucru pe care îl poți face este să îți iei lecțiile și să mergi mai departe. Pentru că adevărata dezvoltare nu înseamnă să rămâi pe loc, ci să ai curajul să îți cauți mereu noul loc de joacă.

    - IMG 6575

    Între Răbdare și Renunțare

    Decizia de a spune „e gata” nu este niciodată ușoară. Ortodoxia ne învață răbdarea, iertarea și discernământul spiritual, în timp ce psihologia ne oferă instrumente practice pentru evaluarea obiectivă a situațiilor și pentru protejarea sănătății noastre mentale și emoționale.

    În toate cele trei contexte – profesional, relațional și personal – cheia este să îți asculți atât sufletul, cât și mintea. Rugăciunea, introspecția și consilierea, fie spirituală, fie psihologică, sunt aliați de nădejde în procesul decizional.

    Poate că adevărata înțelepciune constă nu doar în a ști când să spui „e gata”, ci și în a avea încredere că fiecare final este, de fapt, începutul unui nou drum. În fond, indiferent de decizie, important este să rămâi fidel valorilor tale și să cauți mereu liniștea și bucuria sufletească.

    Trebuie să ai încredere în ce simți și să nu te răzgândești doar de teama necunoscutului, pentru că sufletul tău știe întotdeauna când un capitol s-a încheiat. Dacă ai investit energie, emoție și resurse într-un loc, într-o relație, într-un vis, iar acum simți că nu te mai hrănește, că nu îți mai aprinde lumina interioară, atunci e semnul clar că e timpul să îți retragi implicarea și prezența și să pleci. Și oricât de greu ar părea acel pas, Universul te va susține – pentru că nimic nu se pierde, totul se transformă. Fiecare plecare este, de fapt, o regăsire, iar fiecare final ascunde în el sămânța unui nou început.

    Subtil… mereu a fost mai interesant. Pentru că marile schimbări nu vin întotdeauna cu zgomot, ci vin fin, cu o liniște clară, cu o conștientizare profundă că e timpul să mergi mai departe.

    - IMG 6577
  • Simplitatea de a primi și bucuria de a dărui

    Simplitatea de a primi și bucuria de a dărui

    “Dăruind altuia ce nu ai – credință, lumină, încredere, nădejde – le vei dobândi și tu.” – Părintele Nicolae Steinhardt

    Aproape de locul unde stau este o mănăstire. Are o curte foarte frumoasă, iar eu aleg mereu să merg acolo, pentru că mi se pare că, pe tărâm mănăstiresc, într-un spațiu pur de liniște și pace, toate barierele conștiente și orice urme de orgoliu cad, rămânând un EU blând, bun, autentic. Totuși, îmi mai pun întrebări, chiar și acolo unde, teoretic, ar trebui să fiu doar eu cu mine, pentru că uneori mă distrag alții care caută, la rândul lor, să fie ei cu ei.

    În exercițiul de acceptare reciprocă, încerc de ceva vreme să mă pun în locul celui din fața mea. Dacă mi se întâmplă ceva, încerc să îi văd rostul, dar și să înțeleg ce a vrut, de fapt, să facă celălalt.

    Mai exact: într-o zi, la mănăstire, o doamnă mi-a întins o felie de pâine. M-a întrebat dacă vreau o felie dintr-o pungă de pâine feliată. Am fost atât de șocată și prinsă între întrebările “Ce aș putea face cu o felie de pâine primită din mâna unui necunoscut? Oare s-a spălat pe mâini?” încât nici măcar nu am reușit să schițez un răspuns. Totuși, pentru că mi-a întins felia, am luat-o. Probabil mi-a oferit-o cu bună intenție, fără să țină cont că mecanismele mele de autoapărare urlă în mine: evit lactoza, glutenul, necunoscuții, mâinile spălate – sau nu – ale necunoscuților, să mănânc când nu îmi e foame… și multe altele.

    Din respect pentru locul în care ne aflam și pentru intenția bună a doamnei, am păstrat-o. A doua zi, am găsit porumbei. Mulți. Imediat i-am găsit și utilitatea feliei de pâine. Ei nu s-au întrebat nimic, au mâncat-o pur și simplu. Și au fost fericiți…

    A fost o lecție pentru mine.

    - 94EE1911 E45A 4152 8B5A C4A90BC60204

    Uneori, ne complicăm prea mult cu întrebări și filtre, uitând să trăim momentul așa cum este. Felia de pâine pe care eu am privit-o cu reticență a fost, de fapt, un dar, doar că destinat altcuiva.
    Poate că, măcar câteodată, în loc să analizăm atât de mult, ar trebui să primim mai des ceea ce ni se oferă, cu deschidere și simplitate.

    - 45746924 A94D 4F19 988B F14A0C7F4A6A

    In a world where you can be anything, be kind.” Jennifer Dukes Lee – autoare și speaker motivațional.

    Într-o lume în care poți fi orice, alege să fii bun/blând/amabil/generos/milostiv

  • Păcate? Virtuți? Care e adevărul tău?

    Păcate? Virtuți? Care e adevărul tău?

    La tema păcate versus virtuți am ajuns într-un mod ciudat pentru că inițial am început căutările în a scrie un articol despre celebrarea femeii. De la Maria, simbolul mamei perfecte, cea dintâi educatoare din istorie până la Maria Magdalena, simbol complex cu multe nuanțe,  al credinței și devotamentului. 

    M-a purtat firul acestui research spre o altă învățătură pe care o voi expune, mai jos, sintetic.

    Șapte păcate, șapte virtuți 

    - 8F13D458 C69A 4C26 ACB7 3E330523ED93

    În religia creștină, există șapte păcate capitale, care pot fi combătute prin cultivarea a șapte virtuți opuse. 

    Prin păcat se înțelege: îndepărtarea de la voia divină (“facă-se voia Ta”).

    Aceste șapte păcate sunt considerate “capitale” deoarece stau la baza multor altor comportamente negative, imorale și care îndepărtează omul de Dumnezeu și de aproapele său.

    Astfel:

    PăcatVirtute
    Mândria (superbia)Smerenia
    Iubirea de arginți (avaritia)Generozitatea
    Desfrânarea (luxuria)Castitatea
    Invidia (pizma)Bunăvoința
    Lăcomia (gula)Cumpătarea
    Mânia (ira)Răbdarea
    Lenea (acedia)Hărnicia

    Mândria (orgoliul excesiv) poate fi contracarată prin Smerenie (modestie).

    Lăcomia (dorința excesivă de avere) este echilibrată de Generozitate (disponibilitatea de a dărui).

    Invidia (resentimentul față de succesul altora) poate fi învinsă prin Bunăvoință (dorința sinceră de bine pentru ceilalți).

    Mânia (furia necontrolată) este temperată de Blândețe (răbdare și calm).

    Lenea (indiferența spirituală și fizică) poate fi depășită prin Sârguință (hărnicie și perseverență).

    Lăcomia pântecelui (excesul în mâncare și băutură) este domolită de Înfrânare (moderație și autodisciplină).

    Desfrânarea (pofta trupească necontrolată) poate fi înlocuită prin Castitate (păstrarea purității și respectului față de sine și ceilalți).

    Acest echilibru moral este esențial în etica creștină, oferind un ghid pentru dezvoltarea personală și spirituală.

    Eu am înțeles că este important să identifici și să conștientizezi ce nu faci bine (păcatele), apoi Dumnezeu îți scoate în cale mai multe modalități spre a te corecta, a combate abaterile de la calea Sa și a le transforma în virtuți.

    Mai pe larg

    - 02c8334a 8b6f 474e bdfd 46db32832d46

    Identificate inițial de Evagrie Ponticul în secolul al IV-lea și ulterior rafinate de Papa Grigore I în secolul al VI-lea, expun mai jos si mai pe larg  aceste păcate împreună cu antidoturile lor:

    Mândria: O evaluare exagerată a propriei valori, care duce la dispreț față de ceilalți și chiar față de Dumnezeu. Mândria este văzută ca rădăcina tuturor celorlalte păcate.

    Pavel a fost nevoit să scrie în acest sens: „Nu umblați după lucrurile înalte, ci rămâneți la cele smerite” (Rom. 12/16)

    “Nu cu haine scumpe – ci cu fapte bune” (1 Tim. 2/10)

    Dumnezeu celor mândri le sta împotrivă, iar celor smeriți le dă har” (Iacov 4, 6).

    Iubirea de arginți (avaritia): Dorința excesivă de acumulare a bogățiilor materiale, care poate conduce la lăcomie și nedreptate socială.

    “Pe cine dă cu bucurie, îl iubește Dumnezeu.” Sfantul Apostol Pavel. 

    Iisus ne îndeamnă să nu ne strângem comori pe pământ, „unde le mănâncă moliile și rugina, și unde le sapă și le fură hoții”, ci să ne strângem comori în cer, unde nu se întâmplă toate acestea. Căci, continua el, „unde ne este comoara, acolo ne va fi și inima”.

    Desfrânarea (luxuria): Căutarea plăcerilor trupești în mod necontrolat, fără respect pentru moralitate sau consecințe.

    Trupul este pentru Domnul, pentru neprihănire (Romani 6:19; 15:20)

     1 Corinteni 6:19-20 Apostolul Pavel spune: “Nu știți că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuiește în voi și pe care L-ați primit de la Dumnezeu? Și că voi nu sunteți ai voștri? Căci ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți dar pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.” . În acest pasaj, credincioșilor li se reamintește că trupurile lor sunt locuința Duhului Sfânt și, prin urmare, trebuie să le onoreze și să le păstreze în sfințenie.

    Castitatea este puritatea sexuală. Cei care sunt caști sunt curați din punct de vedere moral în gândurile, cuvintele și faptele lor. Castitatea înseamnă să nu ai relații sexuale înainte de căsătorie. Înseamnă, de asemenea, fidelitate completă față de soț sau soție în timpul căsătoriei” [Gospel Topics (Subiecte din Evanghelie), „Chastity (Castitate)”].

    Invidia (pizma): Sentimentul de nemulțumire față de bunăstarea sau succesul altora, însoțit de dorința de a-i vedea eșuând.

    Proverbe 14:30: „O inimă liniștită este viața trupului, dar pizma este putrezirea oaselor.” 

    Iacov 3:16: „Căci acolo unde este pizmă și duh de ceartă, este tulburare și tot felul de fapte rele.” 

    Suntem  îndemnați să ne ferim de invidie și să cultivăm o inimă plină de pace și mulțumire, cu dragoste față de aproape, evitând astfel conflictele și faptele rele.

    1 Corinteni 13:4-8“Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se umflă de mândrie. Ea nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău. Nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr. Acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată.”

    Lăcomia (gula): Consumul excesiv de mâncare sau băutură, ducând la îmbuibare și neglijarea nevoilor spirituale. 

    Proverbe 25:28: „Omul care nu este stăpân pe sine este ca o cetate surpată și fără ziduri.”

    Să nu fiţi iubitori de bani. Mulţumiţi-va cu ce aveţi, căci El Însuşi a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.”

    „. . . nu-mi da nici sărăcie și nici bogăție – dă-mi pâinea care-mi trebuie. . . ” (Prov 30/8b

    2 Petru 1:5-6: „De aceea, dați-vă și voi toate silințele ca să uniți cu credința voastră fapta; cu fapta, cunoștința; cu cunoștința, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia.”

    Aceste versete ne îndeamnă să trăim cu cumpătare și autocontrol, reflectând o viață dedicată lui Dumnezeu și valorilor creștine.

    Mânia (ira): a fi iritat, irascibil. Pierdere necontrolată a calmului, manifestată prin furie și dorința de răzbunare.

     „Mâniaţi-vă, şi nu păcătuiţi.” Să n-apună soarele peste mânia voastră

    Romani 12:12: „Bucurați-vă în nădejde. Fiți răbdători în necaz. Stăruiți în rugăciune.”

    Iacov 1:3-4: „…căci știți că încercarea credinței voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-și facă desăvârșit lucrarea, pentru ca să fiți desăvârșiți, întregi și să nu duceți lipsă de nimic.”

    Galateni 5:22: „Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia.”

    Aceste versete ne încurajează să cultivăm răbdarea în viața noastră, având încredere în planul lui Dumnezeu și rămânând statornici în credință.

    Lenea (acedia): stare de lâncezeală, plictiseală, descurajare, întristare, dezarmare. Lipsa de motivație și apatie față de obligațiile spirituale și morale, ducând la neglijență și stagnare.

    „Atunci când începe încet-încet puţină trândăvie, puţină nepăsare, voinţa slăbeşte. Ce să facă Dumnezeu dacă omul nu vrea? Nu vrea să intervină, pentru că respectă libertatea omului. Netrebniceşte astfel omul şi aripa lui Dumnezeu. Dar când are voinţă, are şi aripa lui întreagă; atunci vrea şi Dumnezeu, vrea şi omul, şi el zboară” . Sf. Paisie Aghioritul, „Trezire duhovnicească”, Edit. Publistar, Bucureşti, 2000, p. 116. 

    „Întristarea îl dezarmează pe om. Îi vlăguieşte toate puterile sale trupeşti şi sufleteşti şi nu-l lasă să facă nimic. Îi otrăveşte sufletul şi îi provoacă diferite anomalii în organism. Atacă părţile cele mai sensibile ale trupului şi îl istoveşte pe om prin neliniştea pe care i-o provoacă. Otrăvirea pricinuită de amărăciune poate răpune cu desăvârşire nu numai un organism sensibil, ci şi pe unul puternic” Sf. Paisie Aghioritul, „Patimi şi virtuţi”, Edit. Evanghelismos, Bucureşti, 2007, pp. 142-143.

    În concluzie

    - 3e2693b5 dd97 4839 8145 7e6872bd8eaa

    Dacă e să privim cu atenție s-ar putea să descoperim și în inimile noastre astfel de lucruri. Sfântul Antonie cel Mare ne învață că nu acțiunile conforme cu natura noastră sunt păcate, ci acelea care rezultă din alegeri voluntare greșite. El subliniază că funcțiile naturale ale trupului și ale simțurilor nu sunt păcătoase în sine; păcatul apare atunci când acestea sunt folosite în mod neadecvat sau excesiv, contrar voinței divine.

    De exemplu, actul de a mânca este necesar pentru a menține viața trupului și nu este păcat. Totuși, a mânca fără mulțumire, fără cuviință și fără înfrânare devine păcătos. Privirea, în sine, nu este păcătoasă, dar a privi cu invidie, mândrie sau poftă este considerat păcat. Ascultarea liniștită este firească, însă a asculta cu mânie este greșit. De asemenea, folosirea limbii pentru mulțumire și rugăciune este lăudabilă, dar utilizarea ei pentru vorbire de rău este păcătoasă. Mâinile pot lucra milostenie, ceea ce este bineplăcut lui Dumnezeu, dar pot fi folosite și pentru fapte rele, precum uciderea sau răpirea, ceea ce constituie păcat.

    Astfel, păcatul nu constă în funcțiile naturale ale trupului, ci în modul în care alegem să le folosim,fie în conformitate cu voia lui Dumnezeu, fie împotriva ei. 

    - a77905d4 d74c 49b0 b00e 6bac0212e92c

    Această învățătură ne îndeamnă să fim conștienți de alegerile noastre și să ne orientăm acțiunile către bine, folosind darurile naturale într-un mod care să reflecte voia divină. Conștienți fiind că fiecare faptă înfăptuită , fie bună,  fie mai puțin bună, are o consecință. 

    Pentru o aprofundare a acestor învățături, puteți consulta scrierile Sfântului Antonie cel Mare în Filocalia, volumul I. Care vorbește despre  ideea de “omul rațional” și pune preț pe deosebirea dintre bine si rău, pe caracterizarea lui Dumnezeu ca “medic”. 

    - 6130edcc a1ba 440c b964 d58328ce8571
  • Cin Cin pentru conștientizarea sfaturilor

    Cin Cin pentru conștientizarea sfaturilor

    Conștientizarea sfaturilor este acel moment în care „îți pică fisa” – când înțelegi în profunzime o situație, prinzi șpilul, îți tragi concluziile și învățămintele dintr-o pildă sau experiență expusă. Iar această înțelegere te face să vezi lucrurile cu alți ochi, pregătindu-te pentru noi momente de revelație, când din nou „îți va pica fisa”.

    Tot încercam să îi transmit băiatului meu de 14 ani o frântură din marea mea cunoaștere🤓. Vă dați seama că, în acești 42 de ani magnifici, am adunat ceva cunoaștere pe baza experiențelor avute. În urma acestor experiențe, am avut propriile conștientizări și am tras ceva concluzii, poate valoroase, și, implicit, niște lecții importante (de viață). Acestea încercam să i le împărtășesc fiului meu și nu înțelegeam de ce, deși părea de acord cu mine, nu era convins deloc. Cumva nu conștientiza sfaturile primite de la mine.

    Am aflat de curând că maeștrii adevărați le dau discipolilor o temă de reflecție și îi lasă o perioadă să o analizeze singuri, să își tragă propriile concluzii. Uneori poate dura o săptămână, o lună sau chiar un an, până constientizează, dar important este că ei au primit tema/informația asupra căreia trebuie să reflecteze.

    - ACA3EFBE 3C2F 4E4A 98C3 83A059B1CA2A

    Sincer, nici eu nu eram complet convinsă de această tehnică… până ieri, când iată ce s-a întâmplat:

    Conștientizarea sfaturilor este noua concluzie personală

    Ieri am mers la minunata, înțeleapta, vizionara mea prietenă Hairstylistă (cu H mare de la SUPER TARE👸🏼!). Aveam o poză cu un breton superb și i-am spus: „Așa vreau.” Ea s-a conformat, mi-a făcut bretonul și, în timp ce lucra, mi-a povestit despre o altă clientă de-a ei.

    Această clientă avea multe fire albe la rădăcină, iar Hairstylista minunată i-a sugerat în repetate rânduri să se vopsească, chiar i-a recomandat o anumită culoare care i-ar fi stat foarte bine. Dar clienta nu lua în considerare sfatul. Ședință după ședință, situația rămânea aceeași. Până într-o zi, când clienta s-a întors și i-a cerut să o vopsească.

    Surprinsă, Hairstylista a întrebat-o ce s-a întâmplat. I-a povestit că, în timp ce cumpăra mărar din piață, vânzătoarea i-a spus: „Doamnă, ce ați albit!” Fix acesta fiind momentul conștientizării! Conştientizare = să îți dai seama😊

    Constientizare in Thassos cu un pahar de aperol spritz

    Concluzia Hairstylistei mele fiind: „Îți dai seama că nu a contat ce i-am spus eu, cu toată experiența și studiile mele despre păr. A contat ce i-a spus vânzătoarea de la mărar!”

    Și așa cred că este și cu băiatul meu… și cu oricine e acela căruia îi dăm un sfat. Oferim un sfat din inimă, încercând să-l ajutăm pe celălalt să devină o versiune mai bună a sa, conform viziunii noastre asupra lui. Dar degeaba avem noi viziunea, dacă cel din fața noastră nu rezonează la momentul respectiv cu ea. El va ajunge singur la concluziile sale, la conștientizare, probabil cand va fi pregătit.

    Eu am realizat că, dacă mă confrunt cu o situație care mă depășește, trebuie să caut un specialist în domeniul respectiv. În cazul de față, specialistul era hairstylistul.

    Numele funcției lui spune tot: stilist de păr. Hairdresser! Adică se uită la tine și are o viziune despre tunsoarea sau culoarea care ți se potrivește, bazată pe studii, experiență și talent. Și credeți-mă, este nevoie de muuuulte studii, specializări, cursuri și cercetare ca să ajungi un hairstylist adevărat! Ca în orice domeniu, este nevoie de talent, muncă, ambiție și dedicare.

    Un specialist bun se conectează cu cel din fața lui pentru a-i oferi cea mai potrivită soluție, astfel încât acesta să devină cea mai bună versiune a sa, la momentul respectiv. Mergi la el cu o problemă și te aștepți să ți-o rezolve. Îți va oferi cea mai bună soluție, doar dacă ai încredere în el, în studiile, experiența și cunoștințele sale.

    Cin Cin pentru NOI, cei care știm să găsim cei mai buni experți/ maeștri în domeniul lor!🥂👩‍🔬

    Cin Cin-ul de astăzi este pentru VOI, cei care aveți experți dragi, care v-au schimbat viața în bine și despre care vă face plăcere să vorbiți! Fiți liberi să împărtășiți experiențele voastre în comentarii!😊🙏🏻

    - 8C6D83A1 3B41 477D 8ED5 8C9FB66F693E
  • Cin Cin cu râsul plânsului 

    Cin Cin cu râsul plânsului 

    Sunt multe expresii românești pe care le-am auzit și nu le-am înțeles imediat. Au rămas la modul de „auzit” și atât. De exemplu, pentru „râsul-plânsului”, de-abia când am devenit adult, am înțeles pe pielea mea ce voia mama mea să spună atunci când o auzeam vorbind cu rudele și concluzionând: „râsul-plânsului”.

    V-am spus că voi dedica multe pagini vieții de adult. Aceasta este încă una dintre ele.

    O să vă dau câteva exemple ca să înțelegeți unde am considerat că se aplică expresia „râsul-plânsului”.

    Primul: Aveam o zi super agitată, cu muuulte, multe de făcut. Bifasem o mare parte din ele și mai trebuia să fac câteva cumpărături. Eram și contra timp, așa că am decis să fac o listă. Mi-am răpit 5 minute din acest timp ca să scriu: la magazinul X trebuie ceapă, roșii, mălai; la magazinul Y trebuie perie de păr, bureți, elastice copil etc. Plec pe fugă, ajung și… hopa! Scoate lista de unde nu-i! Că o uitasem acasă, acolo fix unde am scris-o … Aici, inițial, mi-a venit să plâng, apoi m-a bufnit râsul de comicul situației.

    - 031AFFF8 899D 4309 B786 411CA15E8D41 1

    Al doilea: Plec cu copiii la un mall, ajungem pe seară, pe ultima sută, să nu se închidă ca să ne luăm ce avem de luat. Era și foarte cald afară, iar când urma să ieșim se mai răcorea puțin și puteam să ne întoarcem acasă agale, mâncând fiecare câte o înghețată. Era vineri, ne recompensam pentru toată săptămâna agitată. Ajungem la casă, toți trei bucuroși, la self-pay. Scanăm cumpărăturile și mai ales înghețatele și să scot portofelul din ghiozdan. Hopaaaaa… scoate-l de unde nu-i! Pentru că, în timp ce scormoneam după el, vizualizam fix în ce alt ghiozdan era – acasă, frumos, organizat… vizualizam până și cum a ajuns acolo! Aici, inițial, ne-a bufnit plânsul, dar apoi râsul, de penibilul situației!

    - A5F58B0F 7B99 4C23 B817 D825F25A2297 1

    Al treilea: Am o vecină, mi-e tare dragă, e super funny și mereu îi spun să-și facă un blog. Până își face, vă descriu eu o situație povestită de ea: pleacă cu soțul și copilul din dotare la cumpărături. Ajunși la casa de marcat, vecina se apucă să pună cumpărăturile pe bandă. Soțul ei, vorbind la telefon, lua cumpărăturile de pe bandă și le punea la loc în coș🙃. Ea, plină de nervi, îl apostrofează: „Ce… faci, mă??” 😮😱 La care o doamnă mai în floarea vârstei, de 70 de ani, drăguță, vine la ea și îi spune, bătând-o pe umăr: „E doar începutul, maică, doar începutul!”. 🤫 Asta da situație adevărată de râsul-plânsului!! 😅

    Cin-cin pentru toți cei căușiți de cap care, în loc să plângă, râd, că totuși viața de adult e funny!

    Vă dedic cin-cin-ul de astăzi VOUĂ, celor care doriți să îmi împărtășiți în comentarii situații de râsul-plânsului! M-aș bucura😊

    - IMG 0249

  • Cin Cin cu cele mai importante

    Cin Cin cu cele mai importante

    Zilele trecute eram în parc cu bebelușii,  copiii, jucăriile, trotinetele, apa, pachețelele, cărucioarele din dotare și cu prietena bună menționată într-un articol anterior. Era frumos afară și reușisem să facem și noi ceva special pentru noi în ziua aceea: să avem la amândouă ca niște dive ochelarii de soare la noi!😎🫠🤫

    - CADE680A 213D 44F2 BF34 1A6606896985

    Din vorbă-n vorbă mă întrebă  daca eu știu care sunt cele mai importante 3 lucruri/chestii/socoteli din viața mea. Voia un top 3 cu ce conteaza cel mai mult pt mine. Păi am ramas perplexă. La modul că n-am putut sa răspund. Că nu trebuia top 700 d-ăla cu multe și mărunte,  unele degeaba, altele pe grabă,  unele doar să fie, altele că trebe,  NUUUUUU, top 3 super preferate.  Cele pe care le aleg dacă sunt în pădure, pe o cărare, doar eu cu mine, după ce m-am adunat puțin. Recunosc că nu am știut ce să răspund iar ea mi-a sugerat să le aflu.

    O săptămână m-am gândit.  Mi-a luat ceva să le sintetizez și să mă conving că unele nici nu-mi plac, că altele sunt împrumutate de pe la alții, că sunt unele care îmi plac mult dar le-am uitat, etcccccccc

    Repet: mi-a luat ceva! Dar important este că mi-am pus ordine în gânduri,  priorități și că am reușit, MAI ALES! 

    - 525CC72F 821C 4538 AE0B 817DBE0ECF60

    Eu am top 5 spre 6 😂 că nu-mi place să mă conformez 🫡, de-aia 🤓, nu mi-a plăcut niciodată și doar nu o să fac asta la bătrânețe!

    Iată, în ordinea numerelor de pe tricou, cu de-ce-ul explicat, topul meu:

    1. Familia – pentru că îmi sunt taaaaareeee simpatici oricând, chiar și când mă enervează. Mă bucură tare, mereu, oricând să îi am/văd/ îmbrățișez pe toți de la mic la cel mai mare🥰;
    2. Prietenele mele – pentru că mă lasă să mă exprim liber. Pentru că ne place să aflăm împreună multe chestii, să dezbatem și mai multe, să ne sprijinim, împrumutăm, sunăm, sărim, distrăm, împărtășim👸🏻🧘🏻‍♀️🩷;
    3. Orașul – pentru că îmi oferă muuuulte multe opțiuni;
    4. Călătoriile – pentru că aflu, văd, cercetez, cumpăr, mă relaxez, îmi reîncarc bateriile;
    5. Mersul pe jos, gimnastica, mișcarea de orice fel pentru că mă simt mult mai bine! La cap MAI ALES 🙃după ce mă mișc puțin/mai mult/potrivit/exagerat;
    6. Asortarea. Îmi place să potrivesc orice: haine, pisici, vacanțe, perdele, decoratiuni, bijuterii, detalii în peisaje, ochelari, cutiuțe, bentițe, pahare, farfurii…..
    Casa Poporului

    Dau Cin Cin-ul de astăzi cu toți cei care urăsc standardele dar le plac topurile!🥂📊

    Dedic Cin Cin-ul de astăzi contradicțiilor și standardelor că poate sunt și ele bune la ceva, dacă tot s-au inventat! 🍸😜

    Mi se pare foarte util un astfel de top. Pe mine m-a ajutat în stabilirea prioritatilor și în sintetizarea opțiunilor pe care mi le așterne viața de adult. Vă încurajez și pe voi să încercați definirea propriului top și dacă vreți să mi-l împărtășiți în comentarii….Ne mai inspirăm unii de la alții, ne mai dam idei😊

  • Cin Cin vobăreț

    Cin Cin vobăreț

    Cin Cin-ul de astăzi va fi altfel: îl voi da la începutul articolului. Consider că multe sunt importante în lumea aceasta și ca nu degeaba se spune că mai întâi a fost cuvântul. Așa că dau Cin Cin ul de astăzi pentru: COMUNICARE.

    Am o prietenă care mi-e dragă tare ne am cunoscut la grădinița fetiței și cumva am reușit să rămânem cu copiii și în școală împreună. Așa s-a întâmplat nu am facut noi nicio uneltire ca să ajungă fetele noastre în aceeași clasă. Discutând cu ea despre diverse probleme care apar pe parcurs în viața de familie de genul ce mai faci de mancare, ce aspirator mai ai, cum nu mai dormi noaptea (avem amândouă și câte un bebeluș), ce carte mai publici, de astea uzuale, mi-am dat seama că toate frământările mele interioare daca le-aș fi verbalizat la timp poate nu s-ar fi transformat în frustrări. Că sunt normale în viata unei familii și că sunt și alții care nu știu în ziua respectivă ce sa facă de mâncare, care nu dorm noaptea că le plânge bebelușul, care se zbat să se împartă între copii și serviciu/afacere/cărți publicate/ soț/ mamă/ tată/ frați/surori.

    Culmea este că văzând și pe la alții (vorba lui Creangă) mi-am dat seama că e ok! Da! E mega ok să ai probleme, gânduri, griji, frământări! Ești om și e ok să spui “uite îmi este somn nu am dormit toată noaptea” că dacă transmiți pe calea vorbirii problema poate cineva din frații ăia, surorile, soțul de mai sus chiar te ajută să dormi un pic, să faci ceva ca să-ți fie bine. Aici e valabil principiul “dacă un copil nu plânge nu i se dă de mâncare ”. Pentru că poate nu știe nimeni că ți-e somn/foame/sete dacă nu spui sau ceri. Că alții n-au de unde să știe prin ce treci tu dacă nu comunici. (Aoleu iar mă ceartă preparatorul de la butoanele din spate ale blogului meu că am dat-o în conștientizări!! Da aia e! Nu pot să mă abțin:))))))) Noroc că nu continui și cu “daca n-ai tu grijă de tine n-are nimeni, tu trebuie să te pui pe primul loc, daca ți-e bine le e și celorlalți de care ai grijă” că cred că mă dă afară din propriul blog:)))

    Tot comunicând de data aceasta cu o altă familie am realizat că viața când copiii sunt mici este “puțin” provocatoare deoarece ai tendința de a îi pune pe ei pe primul loc uitând de tine. La modul că ajungi să treacă ziua și să nu mai faci nimic absolut pentru tine. Exceptând bineînțeles nevoile de bază: duș, spălat pe dinți mâncat etc. Și aici e discutabil pentru că majoritatea mamelor uită și să mănânce doar să le fie puilor bine.

    În ziua de astăzi sunt atâtea podcasturi, cărți, cursuri de parenting, dezvoltare personală care te ajută daca ai și timp să ajungi la ele. Dacă te poți rupe puțin de rutina ta zilnică atât de precis pusă la punct astfel încât toți din jurul tău să fie bine. Părinții mei de exemplu nu au avut atâtea mijloace de a afla chestii și s-au descurcat, zic eu. Dar într-adevăr nu aveau nici atâția factori în jurul lor care să îi distragă sau să le îngreuneze comunicarea. Sau le frângă din timpul alocat familiei: nu aveau atâtea mașini, trafic, haos în trafic, nu era telefonul care suna pe strada, el suna suna doar acasă, seful/mama/tata/ frații/prietenii nu le puteau fura timpul dedicat mie în parc. Magazinele, ofertele nu erau atât de multe, nu aveau nevoie de atât de mult timp ca să se decidă ce lapte să ia: lapte cu fără lactoză cu grăsime fără grăsime la dorna sau zuzu de la fridider sau de la raft?

    Ceea ce vreau să spun este ca mie mi se pare că suntem atât de bombardați din toate partile zilnic alergăm printre trebuie, da, nu, haide, dacă, parcă. Zilnic lăsăm să ne preseze timpul, zgomotul, orașul încât ne uitam prioritățile sau să comunicăm, să spunem ce ne doare, să ascultam ce îi doare pe cei mai apropiați nouă. Ziua devine o fâșie în telefon împărțită pe timpi în care daca îți poti trage DOAR 15 minute pentru tine ești norocos.

    Cin Cin-ul de astăzi este pentru VOI cei care trăiți în orașe, aveți copii și așteptați zilnic câte o vacanță, un weekend, o zi liberă de la stat, un altceva în viitor pentru că prezentul este deja trecut în agendă.

    - AAF4FD89 10EE 4B4D 9E5F C147257BE44E

  • Cin Cin din Cadiz

    Cin Cin din Cadiz

    Bunica mea era din Ardeal. Ori că era de acolo, ori că era bunică, ori că citise foarte mult (orice, încontinuu) dar era foarte înțeleaptă. 

    Țin minte multe proverbe, învățături și snoave spuse de ea. Unele le am în minte direct iar altele le accesez la un factor declanșator. 

    Fac o mică paranteză să vă spun despre “efectul madlenă” de care am auzit acum câțiva ani de la o prietena foarte bună. Efectul „madlenă” este un concept din psihologie care face referire la capacitatea mirosurilor, gusturilor sau altor stimuli senzoriali de a declanșa amintiri intense și emoționale, uneori uitate. Termenul provine din opera lui Marcel Proust, „În căutarea timpului pierdut”, unde personajul principal retrăiește un moment din copilărie după ce gustă o madlenă înmuiată în ceai.

    Efectul madlenă este strâns legat de memoria involuntară și de conexiunea puternică dintre simțuri și amintiri. Amintirile legate de evenimente personale și emoționale sunt stocate în creier. Un stimul senzorial (precum mirosul sau gustul) poate reactiva aceste amintiri. Mirosurile, în special, sunt procesate în regiuni ale creierului apropiate de hipocamp (implicat în memorie) și amigdala (implicată în emoții). De aceea, mirosurile pot declanșa amintiri intense și detaliate. Creierul creează legături între anumite senzații și experiențe din trecut, astfel încât, atunci când simțim din nou acel miros, gust sau sunet, revine și amintirea asociată.

    - 177055B9 758A 417F 95A6 608CCEC86291

    Pornind de aici vreau să vă povestesc o conexiune făcută de mine de curând. Eram în vacanță în Spania și într-una din zile am vizitat Cadizul. Frumos tare, la ocean. În centru, intrăm în catedrala catolică, o aveam pe lista obiectivelor turistice de vizitat în ziua respectivă. Nu apuc să intru bine și mă izbeste mirosul de liniște, pace și împăcare interioară. Stau putin îmi trag sufletul și apoi încep să explorez curioasă. Când, deasupra mea se ridică, cu măiestrie, această statuie absolut magnifică:

    - IMG 9805

    Păi vă dați seama că în momentul 1,5 nici măcar până la 2 n-a așteptat îmi apare bunica mea în cap cu vorba “Răzbunarea și supărarea sunt ale prostului”. Mă distram teribil când rostea cuvantul “prostului” era cu atâta patos ardelenesc încât dispărea total conotația negativă a  cuvântului. 

    Și iată cum, în timp ce contemplam spre statuetă, începe dialogul meu interior:

     – Ia uite mă câtă energie irosită, câte gânduri degeaba, când treaba nu e complicată deloc: “ce dai aia primești” sau cum spun ăștia cu  karma lor: “what goes around comes around”!

    – BRAVO MĂĂĂ păi dacă se ocupă altcineva atunci ia să trăiesc eu liniștită fără să mă mai gândesc la nedreptate. Și supărarea o rezolv repede că oricum câteodată e pe nimic. E pe ce mi se pare, pe ce aștept de la alții ca de la mine, pe pretenții, pe lipsa de comunicare…

    -Vai ce mă complicam în gânduri, frământări și întrebări când totul e așa de simplu?

    - IMG 9807 1

    Dau Cin Cin-ul de astăzi cu superbul Cadiz, cu spaniolii care au inimă mare și dansează viața cu pasiune, bucurie, speranță! 💃🏻🕺

    - IMG 0078

    Vă dedic Cin Cin-ul de astăzi VOUĂ celor care vedeți ce am văzut și eu la statuia de mai sus dar îi înțelegeți complexitatea sau faptul reprezintă infinit mai multe față de cele pe care le-am expus astăzi aici! 😇

  • Cin Cin cu lacrimile 

    Cin Cin cu lacrimile 

    Eu cred că viața unui adult ar fi mult mai ușoară – așa într-o primă fază -dacă și-ar arata punctele slabe și ar recunoaste când e la capătul puterilor.

    Citeam într-o carte a unui autor român că el nu înțelege de ce atunci când suni pe cineva și doarme, omului îi e greu să spună “dormeam”, în cazul în care telefonul l-a trezit din somn. Păi vă dați voi seama dacă ne e peste mână să spunem că dormim cum ar fi să spunem: “băi eu acum plâng”. “Da chiar plâng tare nu plâng moale”. NUUUUUU, nu se poate, pentru că plânsul e al copiilor, nicidecum al instituției atât de importantă, sigură, precisă și cu nasul pe sus a adultului. Adulțenia nu plânge, ea înfruntă orice, ține piept furtunilor, uraganelor, taifunelor și cicloanelor. O ține, nu zic nu, da poate ține piept și dacă se plânge. 

    Ce-i dacă plangi? Plângi și treci mai departe! Câteodată chiar mai ușor! Te descarci și mergi înainte că înapoi știi deja ce e! 

    Așa cum se râde și e mega ok să se râdă, e ok și să se plângă. Totul moderat, echilibrat, balansat. E zi, e noapte, e vara, e iarna, e râs, e plâns. E normal!

    Ba chiar am observat că dacă ai cumva MAAAAAARELE CURAJ  să-ți recunoști slăbiciunea și să spui că ți-e greu lumea te ajută! Cei din jurul tău, nu contează dacă îi cunoști sau nu, te ajută. Pentru că, cumva, mai presus de funcții, de vârstă, de casă, de masă, de bani, de am, de n-am, suntem OAMENI! 

    Ne sfiim adesea să spunem: “nu știu, arată-mi tu” (se presupune că adultul este atoateștiutor), “nu mai pot” (se presupune că adultul e puternic, poate tot, mereu, oricând), “sunt depășit/ă de situație” (se presupune că adultul rezolvă orice, întotdeauna), “sunt singur/ă” (se presupune că adultul e mereu cu câte cineva pe lângă), “n-am” (se presupune că adultul are și dacă n-are nu poate cere, că na, râde lumea de el. CARE LUME??? Nu știu el știe…că e adult știe tot).

    - IMG 2047

    Duminica mai merg la biserică, îmi place tare, mi se pare că mă liniștește. Am descoperit în noul cartier o mânăstire micuță. E foarte interesantă: are o curte mare, îngrijită, în care mă plimb și îmi trag sufletul în liniștea, pacea mea. 

    Acolo dacă ai timp poți să observi diverse: cum beau porumbeii apă, cum unii vin grăbiți și pleacă liniștiți, cum unii se întâlnesc, cum alții mulțumesc, cum unii se bucură, cum alții primesc în timp ce alții dau.

    Duminica trecută o doamnă mi-a cerut ceva bănuți, mi-a explicat că are mulți copii și are nevoie. Chiar nu aveam în momentul respectiv dar am avut curajul să-mi recunosc slăbiciunea și să ii spun: “Uite nu am acum bani, chiar aș fi avut și eu nevoie pentru lumânări, nu sunt bancomate în zonă, am totuși câteva șervețele umede poate te ajută.” Le primește bucuroasă, se apucă de șters năsucul unui copil cu un șervețel și apoi mă întreabă, sinceră, dacă vreau să-mi dea 5 lei pentru lumânări. AM RAMAS MASCĂ!!! Iată cum fără armuri, măști și funcții, fără pretenții și cu inima deschisă oamenii se poartă ca OAMENII!!! Se ajută, se sprijină, își zâmbesc, oriunde, oricând!

    - IMG 6700

    De mici avem tendința să îi impresionăm pe cei din jur. Suntem ca într-un fel de competiție, cu cine, nu știu. Eu consider că în afară de mine nu prea am pe altcineva pe cine să impresionez. Pe mine asta de acum, pe mine aia mică: copil de 7 ani cu toate speranțele înainte și pe aia super matură de 70 de ani. Ideea aceasta: să vezi ce crede despre tine un TU de 7 și altul de 70 de ani am văzut-o undeva, cred că pe Instagram, era un reel motivațional foarte interesant). Personal am observat: dacă tu ești în armonie cu tine tot ceea ce se propagă în jurul tău e armonie!

    Dau Cin Cin-ul de astăzi cu toți cei care nu sunt bine dar au curajul să recunoască și să ceară ajutor cu speranța că într-o zi, aproape, sigur vor fi bine!😊

    Cin Cin-ul de astăzi îi este dedicat MAMEI MELE care mi-a făcut cadou pe la 20 de ani, de abia apăruseră, un magnet de frigider (pe care atunci nu prea l-am înțeles recunosc) cu mesajul “Nu căuta izvorul fericirii în afara ta! Îl ai deja in tine”.

    - IMG 1950