Etichetă: Viața de adult

Sunt unii oameni cu o energie mișto. Super mișto. La modul că atunci când te apuci să faci ceva și te descurajezi pe parcurs, vine un d-ăsta de te motivează să dărâmi și muntii cu toate că tu inițial trebuia doar să explorezi cartierul🏔️👷🏻‍♀️ 😀.

Venind vorba de cartier: m-am mutat recent. După foarte mulți ani de stat în același loc. Încă explorez . Mi-e aiurea tare. Câteodată ma apucă plânsu.  Mi-e greu pentru că atașamentul și obișnuința sunt mai rele ca dragostea precum spune o vorbă românească.

Mi-e dor de străzile mele, îmi e dor de blocurile pe care le vedeam când mă uitam pe geam, mi-e dor de cofetăriile mele, de magazinele mele, de părculețele mele, de bisericuțele mele … nu erau ale mele le împărțeam cu alți 1726468 de inși… dar zic așa, până și de cizmarul meu mi-e dor, care nici ăsta nu era doar al meu… nici măcar al cartierului, veneau la el de peste tot. 🌍🤫

Culmea e că în energia asta ciudățică de dor, universul îmi și așterne în față  chestiuțe care-mi aduc aminte de vechiul cartier . De exemplu: din multitudinea de reclame (panouri, bannere, roll-up-uri, flyere) pe care puteam să le văd pe lumea asta, tocmai o reclamă mică de 2/5 cm, ceva minuscul,  am sesizat! Era o reclamă la UN CIZMAR!!!!! Și ghiciți ce??? Nu era cizmarul meu!!!! Era altul🥹… poate era bun omul … DAR cizmarul meu e cel mai bun de pe planetă. La cizmarul meu chiar dacă mă mut în Papua Noua Guinee și nu o să mai am nevoie de încălțăminte eu tot vin!! Cu genți!!!😂😎 curele, pălării…

Cizmarul meu e un om bun! Mi-a ținut pachete că nu mă nimeram cu anumiți curieri, mi-a tratat cu blândețe și mi-a reparat ugg-urile agățate prin garduri, genți la fel, mi-a dat acadele pentru copii, mi-a lungit adidași luați prea mici doar pentru că erau ultimii pe stoc din colaborarea Adidas cu nush cine fără de care nu se putea trăi la momentul respectiv, cert e că: a făcut planeta să se învârtă mai frumos! Și că avem totuși o istorie în lucruri fără șansă reparate impecabil.

Profir îl cheamă, nu cred că e numele lui dar așa se recomandă 😉 E cel mai bun… înțeleg că opun rezistență la schimbare și că am mecanisme de autoapărare dar chit că învăț străzile pe dinafară în noul cartier, pomii, iarba, păsărelele,  eu cizmarul tot nu-l schimb deoarece știu sigur că Profir are energia aia super mișto, inimă bună și mâini de aur ! 

Cin Cin-ul de astăzi îl dau cu Google mapsul care l-a pus pe Profir pe hartă!!! 🗺️ aici📍

Cin Cin-ul de astăzi vă este dedicat VOUĂ celor care câteodată nu aveți repere fiind low battery dar primiți cu brațele deschise orice ajutor crezând că în lumea asta sunt și helperi ghidați special să vă sprijine în momente mai nasoale! 

Viața de adult: probabil că o să îi dedic multe pagini, e un subiect complex, câteodată frumos, alteori delicat și greu de descifrat, fără instrucțiuni de folosire. Nu aș putea spune că mi-e drag … dar este interesant de studiat pentru că are fooooooooarte multă greutate în mintea mea și încerc să îl tratez cu importanța cuvenită.

Eu, de exemplu, când eram mai mică și îi vedeam așa pe ai mei că iau decizii mă gândeam “uite băi astea sunt hotărâri de oameni mari, așa o să fac și eu când o să fiu mare”. Adult fiind, vă spun foooarte sincer că am aceeași minte creață pe care o aveam atunci când mă uitam la ai mei cum iau decizii adulțești, responsabile, asumate. Iau și eu decizii –  să nu vă închipuiți că nu,  dar le iau nevoită fiind de situație. Majoritatea deciziilor mele sunt bazate pe intuiția de moment, nicidecum studiate.  Ba chiar aș putea spune că sunt câteodată speriată și iau deciziile că trebuie, nu că aș crede în ele. Mă gândesc înainte ce ar face în locul meu: tata, mama, Mahatma Gandhi, un rege, o regină, cinevao mai important , serioso-responsabilo care cântărește toate posibilitățile înainte de a decide orice.

Tot copil

Un amic foarte bun, mai mare ca mine, cu o funcție pe la o instituție de asta serioasă, mi-a spus când i-am povestit chestia de mai sus ca în sinea noastră tot copii suntem doar că avem mult mai multă experiență. Experiența face diferența 🥸. Chiar i-am dat  dreptate: bazându-ne pe niște situații trăite/experiențe anterioare venite împreună cu maturitatea , putem să luăm anumite decizii ca și adulți. Mai ținem cont de câte ceva învățat pe la școală, ceva citit, ceva auzit, ceva văzut la alții și aia e! 

Apropo de asta: eu când eram mică am crezut că la baie chiuveta și cada așa sunt ele curate, by default. Nu mi-am imaginat până când m-am mutat singură și, din păcate am aflat😅, că acestea trebe spălate ca să fie curate. Nu am știut nici că există detergenți speciali pentru inox . Credeam că ele sunt mereu strălucitoare. Am aflat cică la maturitate despre detergenții speciali, cârpe de lustruit, cârpe magice și alte acareturi. 

Sunt unii care-s adulți de mici, în vezi după privire: se uită din start cu importanță la tine, puțin încruntați, eventual cu mâna în barbie. Ei știu mereu ce răspunsuri să-ți dea chiar și când îi întrebi cum îi cheamă: “Mă cheamă Xulescu Maria Rebecca și am 11 ani sunt la școala Ionescu Popescu Mircescu Vasile”. Știe precis câte nume are școala și-n somn, studiază: pian, balet, arte, teatru, face karate, înot de 3 ori pe săptămână și a citit 10 cărți modulul acesta (că acuma nu mai e cu trimestre cum era când eram eu la școală, e cu module).

Și mai sunt ăștia ca mine care când îi întrebi cum îi cheama raspund simplu, cu prenumele: Adina – în cazul meu. Ăștia ca mine care se întreabă de ce le spun copiii pe stradă “Sărumâna” în loc de “Bună”/“Hai noroc”/“Hei”. De ce oare când eu tot Adina sunt, Adina și atât.

Aș putea să încep aici o întreagă discuție despre faptul că devenim cu adevarat liberi în momentul în care nu mai dorim să impresionam pe nimeni cu nimic …  dar o pastrez pentru un articol viitor😎

Suntem diferiți, asta e clar și bine: fiecare om are calitățile, abilitățile, bunătatea, frumusețea lui aparte. Cred eu că important este să fim mulțumiți cu ceea ce suntem, să ne consideram mereu cea mai buna variantă a noastră la momentul respectiv dar să știm cum să ne îmbunătățim această variantă atunci când ne dorim.

Dau Cin Cin-ul de astăzi cu Rebecca de mai sus care mi-e dragă pentru că e tot ceea ce nu am putut eu să fiu vreodată. Contrariile se atrag, da😊!

Cin Cin-ul de astăzi vă este dedicat VOUĂ celor care aflați mai târziu de responsabilități dar vi le asumati, totuși, voioși! Și celor care n-au observat că furnica din imaginea de mai sus bea din detergentul de vase 🧐😂